Asa cum se intampla cu mai toate lucrurile care ajung in spatiul public din Romania, decizia CNA de a retrage licenta OTV a polarizat opiniile comentatorilor de tot felul. Pe de o parte sunt cei oripilati de tot ce inseamna OTV, DD si PPDD, si care saluta decizia, iar de cealalta parte sunt cei care o contesta. Evident ca cei din a doua categorie sunt mai vehementi, e in firea lucrurilor sa tipi mai tare cand contesti ceva, senzatia e ca esti mai convingator. Asa se face ca am ajuns sa fiu facut imbecil de catre un om pe care il pretuiesc. Noi sa fim sanatosi, le-om duce toate.
Din a doua categorie, cea a contestatarilor, se desprind mai departe trei subcategorii. Cea a fanilor ventrilocului national si ai genului de subcultura practicat de OTV, cea a credulilor care asteapta ca domnul Dan sa le dea cate 20.000 de euro si sa nationalizeze de la ciocoi toate fabricile din tara si, in fine, cea a oamenilor fini care desi declara ca nu sunt de acord cu ce se intampla la OTV considera ca este inadmisibil ca o televiziune sa fie inchisa printr-un act administrativ. Mai pe scurt, neamurile proaste, fraierii si deontologii.
Ne vom referi in cele ce urmeaza doar la cea din urma subcategorie, pe care o putem defini si ca fiind cea a fanilor filmului “People vs. Larry Flynt”. Vezi Doamne, e vorba de libertatea cuvantului, care este esenta democratiei: nu sunt de acord cu ce spui, dar sunt in stare sa-mi dau si viata pentru ca tu sa poti sa-ti sustii liber punctul de vedere. Frumos. Inaltator chiar. Numai ca Dan Diaconescu nu este Larry Flynt. Si nici OTV nu este Hustler.
De fapt, confuzia care se face este aceea de a considera ca DD a fost sanctionat pentru un delict de opinie si/sau estetic. Oricat ne-ar deranja prostul gust, el nu poate fi reglementat printr-o lege, fie ea si a audiovizualului. Deci daca OTV se rezuma doar la a face bani si audienta din subcultura si tabloidizare, n-am fi avut incotro si ar fi trebuit fie sa privim resemnati fenomenul si proliferarea lui, fie sa utilizam dreptul de a alege. Un drept serios restrans, cate vreme fenomenul a proliferat si la multe alte canale “serioase” de televiziune.
Adevarata problema reprezentata de OTV si care a dus la o masura atat de radicala a fost insa alta: incalcarea si sfidare, in mod repetat, a legii. Or asta nu poate fi tolerat in niciun stat de drept. Putem discuta oricat despre cat de proasta e legea, de cat de ticalosi sunt membrii CNA, dar incalcarile flagrante ale legii comise de DD nu le poate contesta nimeni. A fost amendat in repetate randuri, a ales sa-si asume asta continuand in aceeasi maniera, deci incalcand legea, si nici n-a platit amenzile, deci sfidand legea. Acesta e un model comportamental profund gresit si foarte daunator intr-o societate in care din ce in ce mai multi oameni cauta solutii miraculoase la problemele de zi cu zi.
Sa vedem mai departe pentru ce a fost amendat OTV: pentru difuzare de materiale care incalcau drepturile persoanelor private si pentru propaganda politica. Se vor gasi destui care sa spuna ca propaganda politica fac si alte posturi de televiziune. Este adevarat. Numai ca in cazul OTV acest lucru nu avea niciun fel de limite, pe de o parte, ceea ce poate fi considerat un argument subiectiv, si se baza pe o inselaciune in forma continuata. Sa le spui zilnic amarastenilor ca ii vei scapa de ciocoi, ca le vei lua banii si ii vei imparti cu ei, ca vei cumpara in numele poporului fabrici si uzine al caror profit va fi impartit cu toati oamenii de bine, ca le dai tuturor cate 20.000 de euro din programul de privatizare, astea sunt minciuni sfruntate, iar cine isi face capital politic pe asemenea baze este un pericol public.
La televizor nu se poate spune orice. Altfel in 2 saptamani toate bancile ar da faliment, asaltate de oamenii panicati de stirile de la televizor, sau ne-am putea trezi ca va intra in Parlament un partid care promite fiecarui roman cate 2 amante pe an, cu posibilitatea preschimbarii, sau altul care va spune ca vinde Casa Poporului pe 20 de miliarde de euro si imarte banii la popor, cate 1000 de euro la fiecare. Exemplele pot continua. Ideea e ca in locurile unde bunul-simt, sau “common sense” cum ii spune mai bine in engleza nu functioneaza, trebuie sa intervina legea. Si poate ca nu s-ar fi ajuns la o astfel de masura, cum ar fi inchiderea unei televiziuni, daca in Romania ar functiona cu adevarat justitia. Daca Dan Diaconescu ar fi ajuns in spatele gratiilor pentru dosarul de santaj in care este cercetat si judecat de atata amar de vreme, sau daca macar ar fi fost chemat la Parchet sa dea socoteala pentru inselaciunea in forma continuata pe care o comitea zi de zi, daca ar fi cercetat vreun organ de ancheta care este sursa averii sale afisate cu ostentatie, poate nu s-ar fi ajuns pana aici.
Problema DD OTV este ca bancul cu ceainicul. Astia trebuie starpiti de mici, altfel cand se fac mari te izbesc de nu te vezi. Fenomenul a proliferat gratie politicienilor care n-au avut niciun interes sa-l stavileasca, fiecare crezand ca il poate exploata in folos propriu. Ceea ce s-a si intamplat o buna bucata de vreme. Sa nu uitam ca pe masa pe care dansa Magda Ciumac si-au sprijinit coatele toti liderii importanti ai Romaniei, incepand cu Traian Basescu si terminand cu Crin Antonescu si Victor Ponta. Numai ca Danut ala mic s-a facut baiat mare, si-a facut suma, si a decis sa treaca la urmatorul nivel, sa nu mai faca jocurile altora, ci pe ale lui. Nici in al doisprezecelea ceas politicienii cu pretentii de responsabilitate nu au luat atitudine. Au zis lasa-l pe nebun sa-si faca propaganda, ca nu va avea oameni sa-si puna pe liste si punem noi oamenii nostri, si mai castigam cateva locuri in Parlament. Dincolo de orice calcule, PPDD a intrat in Parlament, iar un personaj trist ca Tudor Barbu este lider de grup in Senat. Si nu, nu se compara deloc cu succesul lui Vadim din 2000. Vadim nu le-a promis oamenilor bani, case, locuri de munca, ci doar a prins un moment favorabil in care mesajul sau acelasi de 23 de ani, a prins la electorat.
In felul acesta s-a ajuns ca din satelit sa se vada ca o majoritate brutala i-a inchis gura unui opozant amarat, atentand in felul acesta la libertatea de exprimare si la independenta presei, cand de fapt nu s-a intamplat nimic altceva decat ca cineva a venit si-a tras apa la hazna. Prin urmare, cei care plang la catafalcul OTV, macar sa nu verse lacrimi de crocodil. Pentru ca stiu exact ce au pierdut.
