Săptămâna trecută, Elena Udrea a stat aproximativ o oră blocată în telegondola de la Vulcan. Trecem peste incidentul în sine şi reţinem doar ora petrecută la înălţime, probabil în linişte pentru că putem presupune că dacă ar fi avut semnal la telefon ar fi putut să impulsioneze operaţiunile de salvare.
Timp de o oră, aşadar, doamna ministră a avut şansa să admire în mod panoramic roadele fondurilor alocate de domnia sa întru propăşirea turismului românesc. Înainte să ridicăm piatra pentru a lovi în Vuittonul oficial pe motiv că în timp de criză am fi avut poate alte priorităţi, să încercăm să vedem partea plină a paharului de Chivas.
Domeniul schiabil al României s-a mai îmbogăţit cu câteva sute de metri, astfel încât, cumulate, pârtiile noastre ating în lungime aproape jumătate din oferta de la Bansko, Bulgaria. Suntem aşadar pe drumul cel bun, doar că la sportul ăsta drumul cel bun e la vale.
Investiţia de la Vulcan mai are nevoie de nişte „cash colateral“ pentru a căpăta mai întâi sens şi apoi eficienţă. Mai întâi trebuie puţină promovare, ca să afle tot românul, şi apoi poate şi ungurul, unde e această localitate pe hartă. Apoi să construim o şosea decentă până la telegondolă, o parcare încăpătoare, să cumpere administratorul „utilajele tip ratrac“ şi tunurile de zăpadă, în fine, tot ce trebuie pentru ca o pantă să poată fi numită pârtie de schi.
Adică alţi bani, altă distracţie. Ceea ce n-ar fi o mare problemă, toată lumea ştie cât de eficientă e terapia prin shopping.
Până va dezvolta aşadar doamna Udrea aşa cum se cuvine staţiunea Vulcan, eu mă voi mulţumi cu pârtiile din Sinaia, unde tocmai s-a dat în folosinţă un nou telescaun, în Valea Soarelui. Dacă mai punem la socoteală telegondola care leagă Taverna Sârbului de Cota 1400, telescaunul de la 1400 la 2000 şi faptul că vechile telecabine au fost vopsite din roşu în verde brotac, avem tabloul complet al unor investiţii masive în perla Văii Prahovei.
Numai că nici aici turistul nu e scutit de emoţii. Să presupunem că nimeriţi la Sinaia într-o zi perfectă, cu multă zăpadă şi fără vânt. Prima dilemă: cu ce urcaţi la Cota 1400, cu maşina, cu telecabina sau cu telegondola? Cu maşina exclus – drumul e prost şi plin de gheaţă. Alegeţi probabil telegondola, că e mai nouă.
La casă aflaţi că o urcare costă 18 lei, iar un abonament pe toată ziua – 120 de lei, care include oricâte urcări şi cu telescaunul cel nou din Valea Soarelui. Doar că pentru a ajunge acolo e nevoie să urcaţi mai întâi la Cota 2000. Unde însă se ajunge fie cu telecabina, fie cu telescaunul, instalaţii pentru care nu e valabil abonamentul.
Aşa că mai plătiţi cel puţin 18 lei, cât costă o urcare. Ajunşi sus, constataţi că telescaunul cel nou nu a pornit încă şi veţi coborî la vechiul telescaun din Valea Dorului, dar care, din nou surpriză!, nu acceptă nici el skipass-ul de la gondolă. Alţi 18 lei pentru o urcare, sau 72 de lei pentru 5.
La cât de bine arată pârtia de sub telescaun, nu te poţi abţine şi alegi dezmăţul financiar. Pour la bonne bouche, la plecare veţi afla că până la 1400 se poate ajunge doar cu schiuri de unică folosinţă. Încă 18 lei la telecabină. Aşadar, o zi de schi la Sinaia vă produce o gaură în buget de 228 de lei, adică mai bine de 50 de euro. Pentru comparaţie, nici în cea mai scumpă staţiune din Austria skipass-ul pentru o zi nu sare de 35 de euro.
Noi suntem însă originali.
Telegondola şi telescaunul nou aparţin primăriei, iar restul – companiei Teleferic SA, deţinută de mogulul Adrian Sârbu. Şi aceste instalaţii sunt imposibil de administrat la comun. Dar cine mai are timp să se gândească la turist, când cei în drept sunt interesaţi doar de circuitul banului în natură? Ministra turismului ar putea totuşi, şi de-aia spuneam la început că i-a prins bine blocajul din telegondolă. Probabil însă că din gondola de la Vulcan nu se vede până la Sinaia… Păcat.
