Sagres este coltul din stanga jos al Portugaliei si, pe cale de consecinta, al Europei. Aici se intalnesc coasta de Vest, zisa si Vicentina, si cea de Sud. Treizeci de kilometri mai la vale, spre Est pe coasta Sudica incepe litoralul turistic. Cu statiuni aglomerate, viata de noapte, magazine, parcuri de distractii. Luz, Lagos, Portimao, Albufeira, Faro.
Pe noi insa nu ne intereseaza toate acestea. Sagres, impreuna cu Vila de Bispo, un orasel situat la 10 km, reprezinta o oaza de semi-salbaticie. Un fel de 2 Mai de pe vremuri, cu singura diferenta ca localitatile sunt ceva mai evoluate. Au si hoteluri, restaurante, cateva magazine, dar cel mai important au cateva plaje senzationale. Neamenajate, pentru ca fluxul si refluxul nu permit alta amenajare decat cea savarsita de atractia Lunii. Doar cate un mic restaurant la intrarea pe plaja, unde poti manca la pranz o sardina la gratar, o supa de peste sau un “arroso”.
Plaja la ocean e fundamental diferita de cele cu care suntem noi obisnuiti de la Marea Neagra sau Mediterana. Putine umbrele/sezlonguri, pentru ca fasia de plaja pe care nu ajunge apa este foarte ingusta sau chiar inexistenta. Prin urmare, dotarea cu umbrele proprii este binevenita.
Apa, limpede ca cristalul, este rece, foarte rece dupa standardele noastre, dar toata lumea face baie, inclusiv copii mici. Adevarul e ca te obisnuiesti. Iar valurile inspumate parca o fac mai suportabila. Si daca tot am pomenit de valuri, plajele din Sagres sunt ideale pentru initierea in surfing.
Oceanul nu e linistit, canta, ofteaza, se tanguie in permanenta. Iar vantul, da, vantul, principalul artizan al peisajelor ametitoare, nu se opreste parca niciodata. E o muzica infinit mai placuta de bubuitul boxelor cu care suntem noi obisnuiti la Mamaia.
Sa recapitulam: apa limpede si rece, flux si reflux, valuri, vant, soare. Altceva chiar nu mai trebuie!
Pentru cei care vor sa incerce, va sugerez un hotel si doua restaurante. Le-am incercat personal, deci garantez:
