Daca esti bucurestean si n-ai mancat macar de 10 ori in viata mici la Cătă, esti bucurestean degeaba. Si spun de zece ori, pentru ca e imposibil sa te fi dus o data si sa nu revii.
Din considerente similare, e pacat de la Dumnezeu sa mergi la Lisabona si sa nu calci in “Restaurante Principe do Calhariz”. Merita chiar, pentru cei pasionati de gastronomie, un weekend in capitala Portugaliei special pentru a merge la acesta carciuma. Spun carciuma, si nu este o figura de stil. Denumirea oficiala de “restaurant” este mult prea pompoasa in raport cu ce gasesti acolo.
La “Principe do Calhariz” nu mergi pentru eleganta localului, pentru fetele de masa impecabile, pentru tacamurile deosebite sau pentru decoratiunile inspirate. Nici pentru muzica, fundalul sonor fiind asigurat de sporovaiala vesela a clientelei, intrerupta de cate o comanda strigata de chelneri peste capetele tuturor, catre barman sau grataragiu.
La “Principe do Calhariz” mergi pentru mancare. Simpla, multa si incredibil de ieftina. Iar pentru asta de cele mai multe ori trebuie sa stai la coada minute bune pe trotuar, in asteptarea unor locuri libere la masa. Spun locuri libere si nu mese libere, pentru ca n-ai nicio sansa sa rezervi o masa pentru 2 persoane. Mesele sunt de 4 si de 6 persoane si singura concesie facuta de seful de sala este sa stea 3 persoane la masa de 4 sau 5 la cea de 6.
Meniul e specific portughez. Desi contine cam tot ce se gaseste in bucataria traditionala, punctul forte il reprezinta gratarul. Amplasat strategic in vitrina de la strada, aici sfaraie neincetat ceafa de porc, beefsteak-uri, pui aplatizati si peste proaspat (dorada, sea bass, linguado, calamar). Carnea e asezonata cu sare grunjoasa si usturoi zdrobit, iar pestele cu lamaie. Ca si garnitura poti opta intre cartofi prajiti (adevarati, nu congelati!), orez sau legume trase la tigaie.
Desi lista de vinuri este destul de bine garnisita (exclusiv vinuri portugheze), e pacat sa nu beti vinul casei. E prezentat in 4 variante: alb, verde, rosu si roze si costa 5 (cinci) euro carafa de 0,75 litri. (Pentru cei care nu stiu, vinul “verde” este vin nou, din ultima productie, usor acidulat – frizzante).
Deserturile atarna apetisant intr-o vitrina si nu te poti abtine, oricat ai fi mancat, sa nu incerci o crema de zahar ars, sau un fel de tort dobos, mai ales ca de cele mai multe ori e din partea casei.
Serviciul este in ton cu restul, adica pitoresc. Dupa 2 vizite n-am reusit sa aflu daca ospatarii inteleg engleza, dar “vorbesc” de minune limbajul semnelor. Eventual (chiar indicat) poti merge pana la vitrina cu carne si peste sa-ti alegi singur ce-ti pune pe gratar. Ambianta e greu de descris in cuvinte, dar cel mai bine va convingeti la fata locului.
In fine, ultimul argument: pretul. Ca sa va faceti o idee, mancare din fotografii (beefsteak + cartofi prajiti+ 1 dorada + 1 sea bass + legume + vinul casei 0,5 l + o halba mare de bere + desert = 31 euro… Bom appetit!
Site-ul nu va e de mare folos, eventual pentru adresa. Nu incercati sa rezervati telefonic masa, e o gluma!
Iar daca nu ma credeti pe mine, cititi recomandarile de pe Trip Advisor.
