Există un loc în lumea asta unde leul este la putere. Din păcate însă, nu este vorba de leul românesc şi locul despre care vorbim nu e România. Este Oraşul leului sau, în limba originală, Singapore. Un oraş-stat cât un vârf de ac înfipt pe hartă undeva în sudul Malayesiei. O insulă de numai 700 de kilometri pătraţi, cam de 340 de ori mai mică decât România, locuită de 4,3 milioane de suflete şi de 950.000 de autovehicule cu motor.
Situat la intersecţia marilor rute comerciale ale lumii, dar şi în calea tuturor marilor puteri maritime sau aeriene, după epocă, singaporezii au reuşit, numai Dumnezeii lor ştiu cum, să pună pe roate o economie care duduie sănătos şi care, după numai 40 de ani de independenţă, a ajuns la un PIB de circa 60 de miliarde de euro, cam jumătate din cel al României, în termeni nominali, dar de 2,5 ori mai mare dacă îl raportăm la numărul de locuitori.
Economia şi sistemul politico-social din Singapore ar merita mult mai mult decât un comentariu pe o coloană. Nu e însă momentul potrivit pentru aşa ceva. Am adus în discuţie performanţele unei ţări puţin familiare compatrioţilor noştri nu pentru indicatorii economici senzaţionali pe care îi înregistrează de ani buni, ci pentru modul în care gestionează un domeniu care le aduce aproximativ un sfert din produsul intern brut: turismul.
Între noi şi ei sunt numai diferenţe.
Nicio asemănare. Noi avem mare , deltă, munţi, dealuri, iarnă, vară etc., în timp ce ei au doar mare, nisip, o umezeală greu de suportat şi ploi abundente. Cu toate acestea, numai anul trecut peste 10 milioane de turişti au vizitat Singapore. Mai mult decât dublul populaţiei. Există însă şi o asemănare. Ca şi noi, singaporezii consideră că au o problemă cu turismul. Respectiv că, deşi sunt mulţi, turiştii se află doar în tranzit. De-aici însă traiectoriile ni se despart din nou , definitiv.
Oficiul de turism din Singapore a pus în stand-by deocamdată campaniile de promovare, direcţionând resursele către o strategie coerentă. Care nu a rămas doar o formulă birocratică de a mai stoarce nişte bani de la buget, ci chiar a fost terminată în timp-record. Soluţia: turismul de nişă. Plajă, nisip alb şi palmieri sunt peste tot.
Cazinouri însă ca la Las Vegas sunt în foarte puţine locuri. Şi nu în Asia. Construcţia a două astfel de edificii a început anul trecut, iar în 2010 vor fi gata. Asta e prima nişă. A doua este cea a turismului medical. Deja zeci de clinici de ultimă generaţie tratează sute de mii de pacienţi din lumea întreagă, iar numărul este în creştere.
Cu această strategie pusă în aplicare, Singapore îşi va dubla numărul de turişti în următorii ani şi îşi va tripla veniturile din turism. Vorba ceea: ban la ban trage. Şi, în timp ce în Oraşul leului turismul prosperă, la noi turismul îşi ia partea leului de la bugetul de stat. Din păcate, nu în beneficiul unei ţări, ci al unei persoane.
P.S.: În Singapore este în vigoare pedeapsa cu moartea.
