Săptămâna trecută liderul UDMR Marko Bela a scăpat un porumbel la o conferinţă de presă ţinută la Târgu-Mures si transmisă în direct de posturile TV de stiri. „Noi nu discutăm despre autonomie, noi acţionăm!“. Noutatea nu ţine de fond , doar visele politicienilor maghiari sunt de notorietate, ci de formă. Dl Marko a exprimat într-o frază cât se poate de simplă toată ideologia partidului pe care îl conduce. Nu e de mirare asadar ca un astfel de artizan al vorbelor să primească în avans sume importante pentru cărţile pe care va să le scrie. Poate înţeleg asta si cei de la DNA.
În contrast cu afirmaţia de o sinceritate dezarmantă de mai sus, acelasi domn Marko explica, în faţa altor camere de luat vederi, în altă zi, motivele pentru care UDMR ar trebui să se afle în continuare la guvernare. Vorbea domnia sa despre elemente din programul politic la care ungurii ţin foarte mult, cum ar fi păstrarea cotei unice de impozitare, de parcă electoratul domniei sale nu poate dormi noaptea din cauza fiscalităţii iredentiste a românilor, astfel încât să fie nevoie de un „gardian“ al democraţiei prezent acolo unde se iau marile decizii.
S-a făcut destulă vorbire în ultima perioadă despre (in)utilitatea prezenţei UDMR pe scena politică românească în general si la guvernare în particular. Un bun catalizator al acestor discuţii a fost si rolul de primadonă obţinut involuntar de Marko Bela si colegii săi, ca urmare a controversei dintre PD-L si PSD privind alcătuirea guvernului.
Culmea, ambele părţi au argumente raţionale. PSD spune că votul de la 30 noiembrie poate fi interpretat destul de corect ca un vot dat opoziţiei si, pe cale de consecinţă, cei care au deţinut puterea până atunci ar trebui să se dea la o parte. Cum UDMR a fost partenerul statornic timp de 4 ani al PNL la guvernare, firesc ar fi să treacă alături de liberali în opoziţie. Pe de altă parte, PD-L se vede în situaţia de a guverna având în opoziţie un partener cu state mai vechi si mai solide în cadrul Alianţei Popularilor Europeni. Cum ar putea să fie fraţi de sânge la Bruxelles si adversari la Bucuresti? Grea dilemă.
Care este totusi motivaţia UDMR de a mai prinde încă patru ani cu cuţitul în mână în faţa roţii de cascaval? Care din cele două afirmaţii ale lui Marko Bela, evocate mai sus, este cea corectă? Ca de obicei, adevărul este undeva la mijloc, sau chiar se poate spune că ambele sunt valabile. Autonomia în sensul larg al cuvântului si cu aplicabilitate pentru întreg electoratul maghiar din România este un vis prea îndepărtat. Asa că liderii UDMR acţionează pentru mici autonomii generatoare de mari profituri.
Cum ar fi, de exemplu, Ministerul Autonom al Mediului sau Ministerul Autonom al Comunicaţiilor si Tehnologiei Informaţiilor. Sunt locuri unde, pe tăcute, s-au constituit enclave mai mult sau mai puţin exclusiviste, generatoare de profituri însemnate. Pentru că nimeni nu poate contesta competenţa unora dintre politicienii de vază ai UDMR. Pentru ei important este să prindă ciolanul, fiindcă mai departe stiu foarte bine ce să facă cu el. Asta nu înseamnă că ei deţin exclusivitatea asupra acestor practici. Dimpotrivă! Numai că din cauza etniei sunt mult mai vizibili.
