In legatura cu cauzele infrangerii categorice pe care a suferit-o Partidul Democrat Liberal la alegerile locale exista doua teorii. Prima ii apartine, sau mai bine zis a fost exprimata cel mai coerent Cristian Tudor Popescu in Gandul:
“Cine este principalul artizan al catastrofei PDL? Nimeni altul decât împăratul urii, al cinismului şi dispreţului faţă de oameni şi idei, altele decât ale sale. Anul trecut, T. Băsescu a fost cel care a luat la bice PDL, l-a pus în genunchi ca pe o cămilă şi i-a spulberat orice şansă de redresare, impunându-l încă o dată pe Boc la şefia partidului. El este cel care le-a ţinut vârâte adânc pe gâtul partidului pe ţiitoarele sale politice, E. Udrea şi R. Anastase, cu preţul pierderilor uriaşe de sânge electoral pentru PDL. Pentru plăcerea sa de a fi preşmier, T. Băsescu i-a menţinut pe bicisnicul Boc şi cabinetul său expirat până-n pânzele negre, pentru a-l înfige apoi în fotoliul de premier, peste capul partidului, pe „şpionul” fanfaron Ungureanu.”
Cea de-a doua nu are un promotor clar identificat, dar provine din intestinele fostului partid de guvernamant si trebuie luata cu rezervele de rigoare. Astfel, in primavara anului trecut a avut loc o ruptura serioasa intre Traian Basescu si PDL, cand presedintele le-a propus o varianta de iesire din spirala erodarii pe care coborau vertiginos, respectiv o schimbare de guvern. Spun sursele noastre ca la intalnirea de la Snagov Boc statea de-a dreapta “Tatalui” si incuviinta boceste cand acesta spunea ca “am convenit cu Emil sa se retraga, hotarati-va pana maine daca vreti premier politic sau tehnocrat”. Pentru majoritatea liderilor judeteni ai partidului noaptea nu a fost un sfetnic bun, asa ca a doua zi s-au prezentat nu cu solutia dorita de Basescu, ci cu ciorba Boc reincalzita, refuzand practic salvarea de la dezastrul electoral ce se prefigura. Atunci zice-se ca presedintele si-ar fi spus in barba: “las’ ca mai veniti voi la mine cand veti avea nevoie de-o majoritate”. Iar momentul a venit, un an mai tarziu, la motiunea de cenzura, cand “tatal” si-a lasat “fii” din brate, iar acestia au cazut pe ciment si au facut buba. Ca sa nu spunem de-a dreptul ca i-a devorat!
Indiferent care dintre cele doua variante e cea corecta, cu Basescu pe post de calau sau de inger ignorat, PDL se dezumfla si va reveni poate, dar nu mai sus de ceea ce a fost inainte sa se umfle cu steroizi, in 2004: un partid mic dar foarte vioi, cu mult tupeu, dar care nu depaseste zona de 10-15%. Cu o singura conditie insa: sa reinventeze (nu sa-i resapeze!) si liderii din acea perioada, pentru ca cei de-acum, lupii tineri promovati in ultimele 2 mandate, n-au stofa si nici stomac sa conduca partidul in lipsa tatucului.
