Nu ştim ce i-o fi pus în cafea Barack Obama lui Traian Băsescu, în Biroul Oval, cert este că de atunci preşedintele a prins aripi. În plin elan, s-a întâlnit săptămâna trecută cu un grup legitim de interese alcătuit din 6 congresmeni americani. Impulsionat probabil de urările de bine, pentru el şi pentru Maria, pe care aceştia le-au transmis din partea cuplului Barack şi Michelle, prezindentul nostru a făcut o declaraţie de o deosebită însemnătate teoretică şi practică: “Uitându-ne la declaraţia comună cu privire la Parteneriatul Strategic pentru secolul XXI dintre România şi SUA, putem concluziona că acoperă o arie largă, de la economie, la educaţie, tehnologie, cultură, astfel încât putem considera acest document ca fiind un Plan Marshall”.
Ce să fie însă acest Plan Marshall? Am dat fuga la cartea de istorie şi ce-am găsit: Pe 5 iunie 1947, într-un discurs rostit în Aula Universităţii Harvard, secretarul de stat George Marshall anunţa lansarea unui vast program de asistenţă economică destinat refacerii economiilor europene, cu scopul de a stăvili extinderea comunismului.
Program care s-a derulat pe parcursul câtorva ani buni şi care a presupus, în primul rând, o masivă infuzie de capital, tehnologie şi know-how, dinspre o Americă ieşită sănătoasă din război către o Europă devastată de conflagraţie. Bani, foarte mulţi bani. Şi, pe deasupra, pericolul comunismului, un catalizator al naibii de bun pentru altruismul nepoţilor Unchiului Sam.
Am citit apoi şi în dungă declaraţia comună la care face referire Băsescu. Un text de două pagini, mustind de generalităţi politically corecte, în care nu se face referire la nicio sumă de bani, la niciun angajament din partea americanilor, ci doar la nişte condiţii pe care trebuie să le îndeplinească România.
“Poporul român şi cel american au relaţii strânse de o perioadă îndelungată de timp, Statele Unite ale Americii şi România împărtăşesc angajamentul faţă de asigurarea democraţiei, o relaţie strategică de durată şi dorinţa de a înfrunta provocări şi ameninţări comune. Între cele două popoare există legături profunde, create prin relaţii culturale, economice şi ştiinţifice.
Acest Parteneriat Strategic reflectă excelenta şi crescânda cooperare dintre ţările noastre în eforturile de promovare a securităţii, democraţiei, pieţelor libere şi schimburilor culturale”.
Sună promiţător, nu? Aşa începe documentul, care continuă cu o serie lungă de bla-bla-uri despre securitate regională, scutul anti-rachetă şi lupta contra terorismului, iar prima cufundare în meandrele concretului o semnalăm abia în a doua pagină.
“Dorim să lucrăm împreună la o abordare cu caracter regional care să poată ajuta ţările interesate să-şi modernizeze forţele aeriene”. Mai pe româneşte, oamenii sunt bucuroşi să ne vândă nişte avioane de luptă. Desigur, în condiţii avantajoase!
Este abordată apoi, în sfârşit, o chestiune de interes general pentru români: vizele. Dar ce să vezi? “Legislaţia cere ţărilor aspirante la statutul de membru al programului Visa Waiver să îşi ia angajamentul de a spori cooperarea cu SUA în domeniul combaterii terorismului. Ne dorim ca România să îndeplinească acest obiectiv”. Deci în planul Marshall din mintea lui Băsescu, România ar putea primi vize, dacă, desigur, combate terorismul cu abnegaţie.
În finalul documentului sunt enumerate domeniile în care cooperarea dintre cele două ţări se poate consolida, printre care combaterea terorismului, cooperarea în cadrul NATO, democraţie şi stat de drept, drepturile omului şi, timid, aşa, ceva despre schimburi comerciale. Subliniez, este vorba de domeniile în care cooperarea se poate consolida. Deci nici măcar un vag şi neangajant “se va consolida”. Doar “poate”. Iar fraza de încheiere este de-a dreptul apoteotică: “Vigurosul şi dinamicul Parteneriat Strategic dintre SUA şi România poate creşte securitatea şi prosperitatea ambelor ţări şi aşteptăm cu nerăbdare cooperările viitoare”. Semnat la Washington, DC, 13 septembrie 2011 .
Nu ştim ce conţin anexele secrete ale acestui document, care să-l aducă măcar în apropierea conceptului de Plan Marshall. Sau, mai bine zis, sperăm ca aceste anexe să existe. Altminteri, am asistat la o nouă perlă din teza la istorie a şcolarului repetent Băsescu.
P.S. Planul Marshall lupta cu comunismul, nu cu monarhia! Iar dacă Băsescu se visează mareşal, să-i spună cineva că Regele l-a arestat pe Mareşal în 1944, şi nu invers!
