La auzul veştii că noul premier va fi de fapt cel vechi, cel demis şi cel interimar, adică Emil Boc, publicul a fost consternat. Nu ne referim la majoritatea celor 5,2 milioane de votanţi ai lui Traian Băsescu, aceştia au o relaţie specială cu El Lider Maximo şi n-ar cuteza să-i aducă vreun reproş nici măcar în gând. Nu ne referim nici la cele câteva sute de mii de fani înfocaţi ai lui Geoană, care l-au votat din convingere şi drag de „rrr”-urile sale simpatico, şi nu pentru că se săturaseră de Băsescu. Ne referim aşadar la toţi ceilalţi români, sau cum îi place noului etalon de demagogie de la PSD să-i numească – grupul de interese al românilor. Sau, dacă vreţi, România tăcută şi profundă.
Consternarea la care făceam referire s-a transformat pe alocuri în furie, indignare sau teamă, după cât de simţitor e naturelul respectivilor concetăţeni. Un confrate chiar titra, vinerea trecută, „O desemnare nesimţită”. Alţi comentatori au înfierat din toate unghiurile, la televizor, „aroganţa” pe care ne-a servit-o Traian Băsescu în loc de marea reconciliere naţională.
Mircea Geoană a fost profund dezamăgit, Crin Antonescu şi-a exprimat dezacordul în fraze care parcă nu se mai terminau, de parcă n-am trăi în România unde jupân este cel care câştigă alegerile, cu indiferent cât de puţine voturi distanţă şi care, deşi Constituţia nu prevede aşa ceva explicit, ia totul: guvern, parlament, servicii secrete, Institutul Cultural Român (sau primeşte? aici nu ştim exact).
Ce i se reproşează în fapt preşedintelui? Că sfidează Parlamentul şi pe votanţii celor care l-au demis pe Emil Boc în toamnă, propunând ca singurul premier de după Revoluţie care a fost doborât de o moţiune de cenzură să conducă mai departe un guvern foarte apropiat de cel demis. Corect! Dar ce alternative ar fi avut Traian Băsescu? Din afara PD-L nu se punea problema , nu-i mai ieşea aroganţa, iar din partid se calificau doar Vasile Blaga şi Elena Udrea.
Amândoi însă prezintă grave probleme de coloană vertebrală. Primul de rigiditate, a doua de hiperflexibilitate. Mai departe, cum să-i scoată pe Berceanu, Videanu şi Udrea din guvern, când ei sunt oamenii care au dus greul financiar al campaniei şi care au toate jocurile făcute? Să vină cine ştie ce începător care să dea iama-n blide? Exclus!
În felul acesta, pot fi demontate, pe rând, toate acuzaţiile nemulţumiţilor de re-nominalizarea lui Boc. Rămâne însă una singură, încă nerostită: dacă rezervorul de cadre al noului partid-stat a secat? Şi asta e cea mai bună ofertă pe care o poate servi publicului? Abia din acest moment cei care nu mai pot dormi noaptea din cauza ţării care le apasă pe umeri şi în somn ar trebui să fie cu adevărat îngrijoraţi. Că de plezirişti şi epicureni e plină balta…
