„Observ că una din marile mize ale frământărilor politice este legată de alegerile prezidenţiale. Eu am înţeles spiritul şi litera Constituţiei altfel. Decalarea alegerilor prezidenţiale de alegerile parlamentare s-a făcut exact pentru a se angaja mai puţin partidele în această bătălie. Cred că este o confuzie. Lăsaţi candidaţii la prezidenţiale să desfăşoare campanii, iar partidele să guverneze”. Asta spunea Traian Băsescu săptămâna trecută, pe 14 octombrie, în faţa reprezentanţilor partidelor politice, chemaţi să afle concluzia rundei de consultări.
Observaţia preşedintelui era una corectă. Într-adevăr, alegerea unui nou (sau nu!) preşedinte nu ar trebui să fie urmată de schimbarea Guvernului. Cu toate acestea, ideea este vehiculată cu insistenţă de ceva vreme. O posibilă explicaţie ar fi aceea că partidele din opoziţie ar profita de o eventuală înfrângere a lui Traian Băsescu pentru a pune în acord echipa guvernamentală cu majoritatea nou formată în Parlament. Ceea ce actualul preşedinte refuză cu obstinaţie să facă, iar Constituţia lasă loc la (prea) multe interpretări.
Surprinzător însă, după numai 24 de ore, în discursul de anunţare a premierului desemnat, dl Băsescu a anulat printr-o singură frază ideea lansată cu o zi înainte. „N-am să înţeleg niciodată de ce a trebuit să cadă Guvernul cu o lună şi ceva înainte de alegeri. Este greu de explicat şi româ-nilor”, a spus preşedintele, validând dintr-o dată miza guvernamentală a alegerilor prezidenţiale.
Obiectivul lui Traian Băsescu este clar: menţinerea cu orice preţ a PD-L la putere. Până la alegeri interimatul lui Emil Boc este asigurat câtă vreme e greu de crezut că se vor găsi suficienţi trădători care să valideze un nou guvern PD-L, cu sau fără tehnocrat în frunte. Iar după alegeri, dacă rezultatul este cel dorit, probabil că va insista cu propunerile PD-L-iste în ideea că ori va fi votat guvernul de frica anticipatelor, ori se fac alegeri şi succesul său se transferă şi asupra partidului, iar acesta ar putea obţine un scor care să-i permită să guverneze fără un alt mare partid.
Dacă Traian Băsescu este învins în alegeri, noul preşedinte nu are decât să îndeplinească o formalitate, respectiv să legitimeze printr-un nou guvern majoritatea care deocamdată funcţionează doar pe hârtie. Dacă însă această majoritate ar fi reuşit să învestească un guvern înainte de alegeri, acesta avea şanse maxime să reziste chiar şi cu Traian Băsescu la Cotroceni. Coşmar mai rău decât acesta nici că se putea pentru PD-L şi actualul preşedinte!
Deşi pe 22 noiembrie şi 6 decembrie suntem chemaţi la urne doar pentru a alege preşedintele, în fapt alegerile sunt vitale şi pentru Guvern şi Parlament. Şi, de ce să nu spunem, pentru şansele României de a intra pregătită în al doilea an de criză.
Aşa că nu doar te uită cum alege-n decembre, nu plânge, votează-nainte!
