În ce ţară trăim, domnule profesor, întreba vineri, la o emisiune TV, o moderatoare umplută de o scârbă aproape prezidenţială de vinovatul de serviciu , pre numele său Voicu Cătălin. Interlocutorul, un reputat analist economic, a strâmbat sugestiv din nas şi i-a răspuns cu o scârbă aproape congruentă: asta e, n-avem ce face…
Într-adevăr, n-avem ce face. Asta e ţara unde timp de o săptămână s-a vorbit zilnic, ore în şir, despre cazul Voicu, fără niciun pic de decenţă, fără niciun pic de bun-simţ, fără niciun pic de documentare, doar aşa, la pică stenogramă mălăiaţă în gura lui nătăfleaţă. Ce-i drept, marfa era de primă calitate, şi orice ziarist, chiar ieşit de la un tratament de dezintoxicare, nu s-ar fi putut abţine să nu tragă pe nas o liniuţă de la Select. Apropo de Select, să facem o mică paranteză. Sunt foarte curios cine va mai trece pragul acelei cârciumi care nu numai că era pângărită emoţional de agapele lui Vadim&Co, dar mai şi mustea de tehnică operativă, numai bună de cauzat toxiinformaţii alimentare post-chiolhanum.
Aşadar săptămâna trecută protestele profesorilor, ultimele isprăvi ale lui ăla micu’ care pricepe greu pe partea economică şi bezelele Elenei Udrea au fost rumegate la paritate cu cazul Voicu. Dacă la o televiziune de ştiri se duelau verbal liderii de sindicat din în-văţământ cu femeia-comisar Vergu, la cealaltă musai era pe bază de Voicu – după gust, varianta stenograme, diagrame sau electrocardiograme. Dacă unii vorbeau de preţuri, salarii, cri-ze şi antreprize fiscale, ceilalţi musai îl căutau pe Voicu de complici, târlici sau agarici.
La urma urmei, suntem o ţară veselă dacă încă mai suportăm să vină la televizor numitul Hoară care să ne facă creierii tăieţei cu măreţele realizări ale guvernului Emil Boc şi ale prim-ministrului Boc personal, dacă încă mai căutăm argumente în discuţii cu astfel de ipochimeni, în loc să le vârâm pe gât, filă cu filă, manualul de geografie de-a patra, unde scrie negru pe alb că in nostra patriae multe silvae sunt, mă rog, ce-a mai lăsat în picioare drujba lui Attila, Verestoy Attila, şi dacă mai avem nervi să vedem un ministru fumuriu cum instigă în direct la televizor sindicaliştii să se dezică de liderii lor, care evident că le vor răul, şi să se uite în gura lui şi în ochii maro-veninoşi ai secretarului de stat degeaba Oana Badea, ei bine, dacă încă mai suportăm toate acestea nu înseamnă altceva decât că încă n-am aflat prevederile noului Cod Fiscal.
Dar nu-i nimic, dacă e de rău băgăm capul între umeri şi ne uităm la televizor, poate bagă o comedie cu Voicu.
