Razgandelile sau reevaluarile presedintelui Basescu au devenit notorii, nu avem a ne mira ca tocmai ce s-a mai produs una. De data asta insa, schimbarea de macaz, sau de carma, cum s-o potrivi mai bine, e groasa rau, chiar privita prin prisma campaniei electorale ce bate la usa.
Ne-a transmis asadar El Comandante, de la tribuna unui Parlament seminud, ca este datoria sa si a parlamentarilor sa gandeasca si sa gaseasca solutii pentru ca, undeva in jurul datei de 1 iunie, “sa reintregim salariile bugetarilor”. Asta dupa ce, pe 31 ianuarie, spusese limpede ca “nu am identificat in buget un loc din care sa taiem si sa dam bani (n.r. -pentru salarii)”.
Ce-i drept, daca la sfarsitul lui ianuarie spunea, fara sa-i tremure vocea, ca “stim unde suntem si ce avem de facut”, acum lucrurile sunt putin mai nuantate. “Cred ca este important sa ma pronunt asupra a ceea ce am facut si unde suntem si ceea ce eu cred ca ar trebui facut (subl. ns.) in continuare”, le-a spus presedintele parlamentarilor din arcul guvernamental.
Asa cum aratam mai sus, presedintele crede cu tarie (sic!) ca a sosit momentul sa creasca lefurile bugetarilor. Dar cum se poate face asta, cand tot domnia sa avertiza, la sfarsitul lunii iulie 2011, ca “orice populisme pot dezechilibra echilibrele macroeconomice si ne-am bate joc de sacrificiile pe care le-au facut romanii in mod deosebit in 2010 si 2011, prin cele ce au suferit ca urmare a aplicarii programului de austeritate”? Simplu: si in iulie 2011, si in ianuarie 2012, presedintele se uita singur in buget si probabil nici nu avea pe nas ochelarii de aproape.
Acum vrea sa imparta aceasta responsabilitate cu majoritatea parlamentara si, de ce nu, si cu opozitia, cu Guvernul, cu premierul, cu ministrul finantelor. Pe toti acestia ii indeamna Traian Basescu sa arunce o privire in bugetul de stat, asa cum el este aprobat, si, fara a diminua investitiile, dar putand diminua cheltuieli in alte zone, sa gaseasca resurse pentru intregirea salariilor bugetarilor. “Veti avea tot suportul meu, dar suportul meu nu este suficient daca talentul dumneavoastra si al Guvernului nu va fi pe masura momentului si pe masura nevoii de a restabili veniturile bugetarilor”, adauga presedintele, dand startul unei ambitioase curse cu obstacole, al carei castigator va fi aflat abia dupa alegerile din toamna.
Asadar, nu contextul economic statea in calea cresterii nivelului de trai al populatiei, ci talentul premierului de a citi printre coloanele de cifre din buget. Se vede treaba ca Emil Boc, desi muncitor din fire, nu era prea talentat, asa ca a fost schimbat. Iar toata speranta natiei sta in talentul domnului Ungureanu, despre care speram ca a fost, daca nu supradotat, macar olimpic, ceva, la stiintele exacte. Caci altminteri soarta ne e potrivnica. Europa se pregateste de al doilea val de recesiune, iar gerul si nametii vor baga Romania, mai mult ca sigur, in recesiune tehnica.
Oricat ne-am pune speranta in luciditatea tehnocratilor din fruntea guvernului si a Bancii Nationale, presiunile dinspre partea politica sunt mult prea mari, in an electoral. Deci problema nu se pune daca vor creste sau nu salariile, ci doar cu cat si sub ce forma. Desi presedintele s-a referit explicit la bugetari, al caror numar, sustin guvernantii, a scazut cu aproximativ 200.000, e posibil sa se ia in calcul si alt tip de masuri, cum ar fi cea referitoare la scaderea contributiilor de asigurari sociale.
Deja nimeni nu se mai uita la cresterea economica, aceea care ar asigura, teoretic, surplusul de cash necesar unor mariri salariale, nimeni nu-si mai aduce aminte de angajamentul solemn ca nu ne vom mai imprumuta pentru salarii si pensii, nimeni nu mai vorbeste despre corelatia dintre salarii si productivitate, toata lumea vede in fata ochilor doar stampila cu “votat”.
In aceasta euforie totala, finalul discursului prezidential a trecut, probabil, neobservat: “Fara competitivitate nu avem nicio sansa sa traim bine in zona euro; iar aceasta lectie o invata, acum, vechii membri ai zonei euro. Daca tot am vazut-o la ei, de ce sa n-o invatam si s-o aplicam, inainte de a ajunge in zona euro?”, s-a intrebat retoric Traian Basescu, adaugand ca suntem pregatiti sa facem fata unui al doilea val de recesiune in Europa: “Aveti de ce sa fiti optimisti! Romania nu va face pasi inapoi, chiar daca in zona euro va fi recesiune”. Poate ca nu vom face pasi inapoi, dar e foarte probabil sa batem pasul pe loc si anul acesta. Si cel mai trist este ca nimeni nu va avea nimic de comentat. Pentru ca si opozitia are nevoie de voturi.
