In urma cu doi ani, Partidul Democrat agoniza in sondaje pe la cota 10, plus minus doi la suta, spre disperarea presedintelui Traian Basescu. Ocupat pana peste cap cu lupta impotriva Consiliului General Ticalosit al Capitalei, acesta lasase partidul de izbeliste, pe mana locotenentilor sai fideli, dar care nu aveau suficient “zvac” pentru a se impune pe scena politica.
Tragedia era cu atat mai mare cu cat, in momentul alegerii sale in functie, promisese ca daca nu aduce partidul la o cota de peste 20 la suta se lasa de meserie. La primarie lucrurile erau aproape blocate de razboiul de gherila cu PSD, si numai interventia presedintelui de atunci, Ion Iliescu, i-a dat primarului un nesperat balon de oxigen.
De partea cealalta, PNL isi revenise spectaculos sub comanda lui Stolojan, dupa guvernarea catastrofala din perioada 1997-2000 si revendica, pe buna dreptate, statutul de principal partid de opozitie. Evident, cota din sondaje nu-i permitea sa viseze la castigarea alegerilor din 2004, dar ii asigura un loc important la orice masa a tratativelor.
Sub aceste auspicii a luat fiinta Alianta Dreptate si Adevar, al carei principal artizan este, indiscutabil, Theodor Stolojan. Privita la rece, dupa doi ani, se poate spune ca aceasta actiune politica a fost un gest de generozitate din partea conducerii liberale fata de Basescu, in conditiile in care la nivelul esaloanelor inferioare ale partidului existau suficient de multe opinii contrare. Ce avea PNL de castigat? Revenirea la guvernare, insa intr-o formula riscanta, ceea ce se vede cu ochiul liber in aceste zile.
Dupa alegerile locale in care Basescu si-a recucerit, en fanfare, scaunul de primar general, strategia pentru generale era clara: Stolojan, prezidentiabilul pregatit din timp de PNL, intra in cursa pentru Cotroceni, iar listele pentru parlament se intocmeau pe baza raportului 1,3-1 in favoarea liberalilor, conform “cotelor de piata” ale celor doua partide din momentul respectiv, iar in eventualitatea castigarii alegerilor, PD ar fi urmat sa furnizeze premierul.
Zis si facut, numai ca masina de propaganda si pomeni electorale a PSD lasa prea putine sanse de izbanda opozitiei unite. Asa ca s-a declansat operatiunea “lacrimi pe covor”, iar “draga Stolo” a fost inlocuit din mers cu locomotiva Traian Basescu, urmand ca liberalii sa primeasca postul de prim-ministru.
Dupa sase luni de guvernare, PNL se afla in fata unui bilant, eufemistic vorbind, negativ. Au un presedinte din ce in ce mai contestat, care dupa ce a functionat atatea luni pe post de marioneta guvernamentala a sforarului-sef de la Cotroceni se va transforma si in pres pentru bocancii parlamentarilor chemati sa-l pice de doua ori la rand, intr-un ridicol exercitiu constitutional. In plus, in cazul anticipatelor, listele Aliantei D.A. se vor face pe baza unui raport de paritate intre cele doua partide si, in ciuda asigurarilor primite de Tariceanu, nu e deloc clar daca noul prim-ministru va fi tot liberal.
In tot acest timp, “tatal” PNL-ului puternic si unificat, Theodor Stolojan, sta la Cotroceni, probabil intr-un borcan cu formol, si contempla degringolada fostului sau partid, confirmand parca declaratiile lui Basescu de dupa iesirea sa “nevrotica” din cursa prezidentiala. Da, Stolojan a fost santajat pentru a se retrage. Numai ca santajistul trebuie cautat in cu totul alta parte decat la PSD. Ha, ha, ha…
