Poate ca soarta a decis ca nici unul dintre congresele PNL de dupa 1990 sa nu se desfasoare in liniste, fara peripetii. Sau poate ca sintem noi prea pretentiosi si nu intelegem ca disputa de idei, cu varianta sa dimboviteana – scandalul, este cheia (sau, dupa caz, sageata) progresului in politica. Cert este ca in democratia postdecembrista congresele PNL au tinut zile in sir prima pagina a ziarelor. Ca s-a numit Cimpeanu, Catarama, Stoica sau Remes, a existat intotdeauna un personaj de prim rang in partid in jurul caruia se invalmaseau acuze, imprecatii mesaje de sustinere etc.
Nici congresul extraordinar care incepe astazi nu face exceptie. In conditiile in care nu-i ataca nimeni – taranistii nemaiavind forta nici macar pentru asa ceva, pedeseristii pastrind o distanta politicoasa fata de un posibil viitor partener de guveranare, democratii vazindu-si linistiti de sporturile de vara, iar aperistii de-abia dezmeticindu-se dupa ce au fost sedusi si abandonati – liberalii au ales calea descrisa chiar de propria lor deviza, “Prin noi insine”, si au purces la a se toca intre ei.
Miza aparenta este persoana care va fi sustinuta de partid la prezidentiale. Doar ca, spre deosebire de americani unde se defasoara adevarate procese electorale in interiorul partidelor pentru desemnarea candidatului la functia suprema in stat, PNL si-a anuntat deja cu mare tam-tam prezidentiabilul, inaintea desfasurarii congresului abilitat sa ia o hotarire in acest sens.
Prin urmare, in partid s-au ridicat o seama de voci, care de care mai autoritare si mai venerabile, care il contesta pe Theodor Stolojan si militeaza pentru sustinerea independentului Mugur Isarescu.
Lupta se anunta spectaculoasa, mai ales din perspectiva “capitanilor” celor doua echipe. Replicile schimbate in ultimele zile intre Valeriu Stoica si Decebal Traian Remes prevad pentru astazi o veritabila furtuna.
Ministrul Justitiei este ferm pe pozitie, avind de partea sa si majoritatea filialelor, si spune raspicat ca cei care nu sint de acord cu Stolojan n-au decit doua variante: fie sa se supuna vointei majoritatii (ramine totusi de vazut), fie sa plece din partid. Ministrul finantelor, incurajat de atitudinea transanta a seniorilor liberali il gratuleaza pe Stoica cu epitete de genul “papusar-sef” si “patefon stricat” si spera, sustin surse din partid, sa faca revolutie la congresul de azi.
In legatura cu sansele de reusita ale demersului sau, Decebal Traian Remes este el insusi sceptic. Dar, dupa cum rezulta si din interviul pe care a avut amabilitatea sa ni-l acorde, ministrul finantelor este un luptator. Si, ca orice ardelean, are rabdare. Si tutun. Ca de alcool cica nu mai poate fi vorba.
Spuneati, domnule Remes, in momentul in care ati renuntat la demisie ca unul dintre motive a fost acela ca negocierile cu ApR au cazut. Evolutia ulterioara a partidului va indreptateste sa credeti ca semnalul de alarma tras de Dvs. a avut vreun efect?
Da. Am evitat o catastrofa, dar mai exista riscul unui mic accident.
Sustinerea candidaturii lui Mugur Isarescu in conditiile in care PNL a anuntat deja un prezidentiabil este un gest personal al Dvs., sau intentionati sa provocati un curent de opinie care, eventual, sa rastoarne situatia la Congres?
Curentul de opinie creste de la sine, iar odata oficializata candidatura dlui Mugur Isarescu vom avea raspunsuri care vor lamuri pe toata lumea. Personal n-am perceptia formata asupra “situatiei de la Congres” mai corect sau mai incorect decit organizatorii.
In conditiile in care PNL are deja un prezidentiabil cu sanse considerabile, iar rindurile partidului se ingroasa pe zi ce trece, considerati ca disputele interne pot fi benefice in prag de campanie electorala?
Disputele interne nu sint benefice niciodata. Confruntarea de pareri este in schimb permanent obligatorie. Din pacate unii sint refractari la confruntare si creeaza aparente majoritati prin procedee prea putin ortodoxe. Recunosc ca s-a intimplat sa fac parte din asemenea majoritati. Acuma, fiind victima, este mai putin confortabil.
Pe de o parte Dvs. militati impotriva devierii partidului de la linia traditionala, iar pe de alta parte, o multime de voci, inclusiv din PNL, va acuza ca, prin activitatea desfasurata la ministerul finantelor, ati intinat ideea de liberalism. Unde este adevarul?
Vocile care-mi analizeaza activitatea exprima pareri contradictorii in mod normal. Putini din partide adverse se pot obiectiva chiar daca economic ar proceda identic in situatia data. Colegii mei, mai ales in 1999, au avut de suportat in planul imaginii parte din obida societatii obligata la poveri imense (datorie externa, restructurare bancara). Daca intimplarea m-a asezat intr-o functie paratraznet in anul de groaza cind spectrul intrarii in incapacitate de plata a urmarit România nu inseamna ca “am intinat ideea de liberalism”. Si liberalii trebuie sa plateasca sau mai bine spus trebuie sa fie exemplu in acest sens.
Fara politica anului trecut, intrind tara in incapacitate de plati, “intinarea” a ce vreti era fapt. Am preferat sa fiu un liberal hulit decit sa ingustez aria de exprimare liberala pentru un timp indelungat. De ce oare criticii mei subliniaza amprenta liberala a actualului program de guvernare si uita particica pe care am pus-o si eu? Chiar ma intreb: “Unde este adevarul”?
Nu va este teama de eventuale represalii din partea conducerii partidului pentru gestul Dvs. de fronda? Ce veti face daca la congres actuala stare de fapt va ramine neschimbata?
Represalii nu. Nu se foloseste pusca, ci votul. Cu votul ma pot exclude din partid, dar nu ma pot expatria si nici trimite in cimitir. De anonimat mi-e mai degraba dor decit frica. Congresul nu-i un capat de lume. E un punct pe o cale. Mai vin congrese, noi imbatrinim. Iar unii avem si pansa de deveni mai intelepti. Care? Cei mai putin intelepti astazi, in primul rind. Viitorul imi va spune si mie cum sint eu.
