Să tot fie câteva zile bune de când derutatul domn Toader le-a arătat colegilor deputaţi PDL degetul, probabil cel mijlociu, iar preşedintele jucător nu are nicio reacţie. E vineri seara şi, în afară de nişte mormăituri slobozite printre dinţi la presiunea găozarilor împuţiţi (să desemnăm aşa ziaristul unisex, spre a evita discriminările), n-a catadicsit să facă nicio declaraţie sau gest în legătură cu faptele de vitejie fiscală ale foştilor săi colegi de partid. Cică nu i-a parvenit încă legea, deşi bonomul domn Franks l-a dat de gol cu naivitate, spunând că au discutat împreună subiectul fierbinte al TVA-ului abuziv-doborât cu două zile înainte.
Mormăiala preşedintelui are totuşi un scop. În mod clar, n-are nevoie de textul legii ca să ştie despre ce e vorba. A aflat deja de la televizor şi mai mult ca sigur ăla micu’ i-a dat raportul. Ştie şi ce ar avea de făcut, i-a spus domnul Franks, i-a sugerat lăcrimos şi domnul Toader. Iar faptul că aşteaptă legea înainte să se pronunţe e semn clar că va urma indicaţiile.
Mai trebuie doar să-şi regizeze momentul artistic. De-aia are nevoie de textul de lege, să-l buchisească consilierii şi să-i ofere un pretext cât de mic, altul decât că nu vrea ca TVA la alimente să scadă la 5%. O virgulă pusă aiurea, vreun paragraf din altă lege inserat inexplicabil de vreo dactilografă ameţită, vreo sămânţă de neconstituţionalitate, orice motiv ca să trimită legea înapoi în Parlament, unde maşina de vot portocalie să-şi facă treaba aşa cum se cuvine.
Tăcerea preţ de câteva zile are însă şi altă semnificaţie. Să fim serioşi, putea să intre pe site-ul Camerei Deputaţilor, unde găsea textul legii, iar soluţia salvatoare putea fi găsită în câteva ore . Putea deci, dar nu a vrut. A vrut în schimb să-i lase pe deputaţii Puterii să tragă ponoasele zăpăcelii lor, în public, la televizor.
Pentru că nu e tocmai comod să stai cu ochii plecaţi şi să recunoşti că singura faptă bună pe care ai făcut-o în acest mandat a fost dintr-o eroare. Sau să participi la dezbateri cu titlul „să trăiţi bine… din greşeală“, eventual să te laşi convins că ai şansa să faci ceva cu adevărat bun pentru electoratul din colegiul unde ai fost ales, altceva decât traficul de influenţă pe lângă Ministerul Finanţelor pentru a obţine fonduri destinate diverselor fantezii edilitare, după care să votezi cum îţi arată degetul. Cu alte cuvinte, Băsescu a procedat la fel ca-n bancul cu calul şchiop, chior, surd şi năpârlit pe care l-a adus la târg ţăranul nu ca să-l vândă, ci ca să-l facă de râs.
Avem aşadar un caz punctual, dar din reacţiile celor implicaţi putem deduce că sunt oarece probleme în paradisul pierdut de pe muntele Olimp. De când cu prăbuşirea în sondaje, Zeus a început să arunce fulgere şi către semizeii portocalii, iar aceştia încep să se orienteze către alte religii. Dacă şi Afrodita a început să-şi declare dezamăgirea faţă de cel care a născut-o din spumele mării, atunci e semn clar că vremurile politeiste sunt la apus. Rămâne de văzut dacă se va repeta istoria şi va apărea Mântuitorul. Şi dacă va apărea, de unde va veni el şi încotro ne va călăuzi paşii…
