Domnule Basescu, daca ati fi spiritul oglinzii din povestea Albei ca Zapada si intrebarea, pusa de Petre Roman, ar suna asa, “Oglinda-oglinjoara, cine-i cel maifrumos si destept politician din tara”, dumneavoastra ce i-ati raspunde?
Nici eu, nici Petre Roman nu sintem persoanje din basme. Daca vreti sa auziti de la mine ceva intrebati-ma, eventual, ce vrea românul sa auda si ce vrea românul sa se intimple, pentru ca de cele mai multe ori este o diferenta consistenta intre una si cealalta.
De exemplu?
De exemplu vrea sa mearga cu trenul platind putin dar avind confort; vrea sa se faca privatizare, dar nu in intrepriderea in care lucreaza el; vrea sa aiba bani, dar vrea sa munceasca putin. In aceste conditii, omul politic trebuie sa gaseasca solutii pentru rezolvarea problemei contradictiei dintre ce vrea românul sa auda si ce vrea sa se intimple.
Sau, altfel spus, cum sa facem ca românul sa nu moara de foame si, in acelasi timp, sa nu-l lasam sa fure. România este tara lucrurilor neterminate. Necazul este ca nu avem prea multi politicieni care sa le termine.
Petre Roman afirma ca lui ii datorati revenirea in politica.
Daca Petre Roman are un merit in succesul meu, il are pe acela ca mi-a creat sansa sa evoluez in politica, numindu-ma ministru in cabinetul din 1991. Modul in care mi-am gestionat cariera politica a fost problema mea.
Trebuie sa spun ca daca exista un succes al meu in politica este pentru ca am lucrat in echipa. Nimic din ce am facut n-am facut singur. Ca decizia mi-a apartinut, este adevarat, dar am avut in jurul meu o echipa.
Ma refer in primul rind la minister, unde am avut o echipa tinara si eficienta de directori generali, o adevarata masinarie care a stat in spatele meu in toate deciziile pe care le-am luat. Acelasi lucru incerc sa-l fac acum la primarie, cu o echipa executiva capabila sa atinga obiectivele pe care au le-am stabilit eu, pentru ca responsabilitatea imi apartine.
Eu am cistigat alegerile la Bucuresti avind programul scris pe-o singura foaie nu precum contracandidatii mei care venisera cu volume intregi. Am promis destul de putine lucruri si tocmai de aceea trebuie sa le fac pe toate.
In ciuda politicii guvernului care v-a cam luat din atributii?
Eu n-am facut aceste promisiuni cu gindul la guvern. Aceasta este probabil marea diferenta dintre mine si multi alti oameni politici: cind fac anumite promisiuni am in vedere ce pot face cu propriile forte si nu ma bazez pe altii.
Din acest motiv, trebuie sa va spun ca atingerea obiectivelor pe care mi le-am fixat nu este foarte strins legata de politica guvernului in raport cu mine. O sa-mi dramuiesc resursele, oricit mi le-ar diminua guvernul, in asa fel incit sa ajung sa-mi ating obiectivele.
Excludeti o coabitare cu PDSR, chiar si una conjuncturala pentru a putea atinge aceste obiective?
Cu PDSR nu trebuie facut nici un compromis. PD este alternativa politicii de stinga pe care o promoveaza PDSR si nu poate fi credibil daca face compromisuri cu PDSR. Ce motiv ar mai avea cineva sa ne voteze, daca noi am da PDSR si cea mai marunta forma de sprijin permis de politica.
Orice pas in directia PDSR nu inseamna nimic altceva decit disparitia PD. Din acest motiv si povestea Polului Social Democrat este una pe care probabil si-o spun cei din PDSR atunci cind au visuri de marire si de a ramine singuri pe partea stinga a esichierului politic.
Deocamdata sint extrem de preocupat de ceea ce trebuie facut pentru ca PD sa ajunga la obiectivul stabilit in motiunea mea, acela de a obtine 22-25 de procente in 2004, pentru a ne putea constitui intr-o alternativa la guvernarea PDSR.
Ce trebuie facut?
Cite ceva, dar pina la capat. In primul rind trebuie sa devenim un partid care sa nu mai dea impresia ca joaca la doua capete, ca este gata sa sara pe orice oportunitate. Al doilea lucru, trebuie sa prezentam electoratului o noua garnitura de oameni politici pentru ca celebra echipa a PD a mai ramas doar o amintire. Trebuie sa selectam din oamenii politici cu experienta acei lideri in devenire care in 2004 pot constitui o garantie de seriozitate a PD.
Nu in ultimul rind, pentru a stimula viata interna a partidului, va trebui sa introducem criteriile de cariera politica. Incerc sa evit clientelismul politic, sa evit aparitia pe liste a unora care nu au facut nimic pentru partid dar vin in campanie cu niste bani cu care isi pot sustine campania. Militantismul trebuie sa fie esential.
Nu trebuie sa fii parasutat pe o lista de parlamentari fara sa te cunoasca partidul, doar pentru ca ai o stare materiala buna. Trebuie sa se schimbe perceptia ca pozitia cuiva in partid depinde de clientelismul fata de unul sau altul din potentatii partidului. Ambitia mea este sa redau Partidului Democrat capacitatea de actiune. Doar asa vom deveni competitivi, vom deveni o alternativa.
Pina acum de ce nu s-a intimplat asa?
O precizare: si eu fac parte din echipa vinovata de esecul PD in alegerile din 2000. Esecul m-a obligat sa ma gindesc de ce, iar ceea ce va spun sint solutii pe care eu le vad dupa ce alegerile ne-au aratat ca riscam sa disparem de pe scena politica daca nu schimbam ceva. Eu nu ma desolidarizez de nici una din actiunile conducerii PD, nu pentru ca au fost bune, ci pentru ca am fost acolo si nu critic pe nimeni. Trebuie largite structurile de conducere, cel putin jumatate din functiile de conducere sa fie rezervate oamenilor din teritoriu, ceea ce va usura foarte mult si comunicarea cu organizatiile. Deciziile vor fi luate tinind cont de punctele de vedere ale organizatiilor.
Si daca organizatiile vor avea ca punct de vedere apropierea de PDSR, asa cum exista si acum voci?
Nu se vor apropia cu mine de PDSR. Eu pot insa sa ma dau la o parte din calea “fericirii” unei coabitari cu PDSR.
De ce par ireconciliabile relatiile PD cu PDSR, in ciuda unei doctrine comune?
Uitati-va la modul cum guverneaza PDSR. In timp ce vorbeste despre descentralizare, centralizeaza excesiv, de fapt.
Uitati-va cit dispret au fata de lege. Luati Legea bugetului de stat si vedeti cum lasa posibilitatea ca aceasta lege sa fie modificata printr-o simpla hotarire de guvern, ca se poate renunta la investitii sau la orice alte cheltuieli si ca toate se introduc in rezerva la dispozitia guvernului.
Practic, se creeaza un al doilea buget pe care il imparte primul-ministru, dupa cum ii trasneste prin cap, cu un dispret total fata de transparenta utilizarii banilor publici. Acum vom putea spune, intr-adevar, ca avem un buget pentru Adrian Premierul Minune.
De ce o competitie intr-un partid românesc, vorbind la modul general, naste asemenea tensiuni incit se ajunge aproape intotdeauna la ruperea partidului respectiv?
Din cauza lipsei de maturitate politica, dar eu sint convins ca acest lucru nu se va intimpla cu PD. Rupere de partid inseamna sa plece organizatii intregi, or asa ceva nu este posibil in PD.
Oportunistii, cei care nu suporta sa stea in opozitie, vor avea o asa zisa motivatie: eu plec pentru ca nu suport sa fie presedinte Petre Roman sau Basescu sau Simona Marinescu. Sper sa nu fie prea multi, dar sint sigur ca organizatii intregi nu vor pleca, deci partidul nu se va rupe.
Cum il vedeti pe Petre Roman in partidul condus de dvs.?
Cred ca nimeni nu pune sub semnul intrebarii atasamentul presedintelui Petre Roman fata de PD. Sigur, oricare dintre noi este mai intii un membru al PD si pe urma un presedinte sau un vicepresedinte. Daca e vorba de munca, este loc pentru toata lumea.
Va considerati un cistigator al cursei pentru presedintia PD?
Pina in ziua votului nu ma consider un cistigator, dar voi face tot ceea ce onest inseamna sa promovezi un program. Conventia Extraordinara va stabili cine e cistigatorul. Singurul lucru pe care il stiu este ca am sanse.
Sa presupunem ca veti fi presedinte. Partidul Democrat nu va deveni Partidul Traian Basescu?
Nu, nu. Exclus. Tocmai aici a fost slabiciunea partidului nostru: a fost partidul unui om.
Cam la fel e in toate partidele: PRM e partidul lui Vadim Tudor, PDSR e partidul lui Ion Iliescu…
Nu, deja PDSR nu mai e partidul unui om, e partidul a doi oameni. S-au inmultit: Nastase si Iliescu. Iata, fac progrese pe linia democratiei.
Dvs. va situati la o cota de incredere de peste 50 de procente, iar PD undeva sub 5. Ce veti face daca nu se va schimba cursul descendent al partidului?
N-are cum sa continue un asemenea curs. Este evident ca in eventualitatea in care voi cistiga se vor produce mutatii si in situatia partidului si in situatia mea. Drumul va trebui parcurs din ambele sensuri: al meu catre partid si al partidului catre mine.
Avem proba alegerilor locale. Eu am tractat partidul dar pina la un punct, pentru ca nu am fost identificat ca un membru al PD, ci ca fiind Traian Basescu. Cu cit identificarea mea va fi mai consistenta cu realitatile PD, se va avansa in ambele sensuri: eu, in jos, catre partid si partidul catre mine.
Asta inseamna ca trebuie si dvs. sa renuntati la a lupta si a cistiga de unul singur.
Este limpede ca daca voi cistiga, nu voi fi un lider de partid comod, ci voi antrena tot timpul partidul in ceva. Si pentru ca politica inseamna intotdeauna actiune, confruntare, atunci partidul va trebui sa se angajeze in acest tip de a face politica. Cit timp taci, nu ai cum sa probezi nimanui ca esti o solutie, ca esti o alternativa.
Si ce se va intimpla cu PD, ce se va intimpla cu dvs. daca nu veti atinge obiectivele pe care vi le propuneti?
In motiunea mea, pe ultima pagina, scrie ca neindeplinirea angajamentelor atrage dupa sine demisia imediata a presedintelui. Uitati-va ce se intimpla in Europa: orice esec in alegeri antreneaza demisia conducerii.
Care este cel mai inalt prag din politica pe care vreti sa-l atingeti?
Impotriva oricaror aparente, nu sint un om cu ambitii prestabilite. Intotdeauna am avut insa ambitia sa fac fata functiei pe care am avut-o. Nu mi-am propus nimic. Va mai pot spune ca functia de presedinte al PD n-a fost si nu este un vis politic al meu. Eu am facut ceea ce am simtit ca trebuie sa fac in conditiile in care exista in partid un curent puternic ca eu sa candidez.
N-as fi vrut sa fiu in situatia de a nu raspunde acestui curent din interiorul partidului si dupa aceea, daca partidul ar fi involuat in urmatorii ani, sa se spuna ca Basescu a fost las, avea conditii sa candideze dar n-a vrut s-o faca pentru ca era primar general, avea o functie in conducerea partidului, nu l-a interesat, nu si-a asumat responsabilitatea unei candidaturi. Ce va face partidul la alegerile de la Conventia Extraordinara nu mai este problema mea.
Orice decizie ar lua, o voi accepta fara sa cricnesc si cu sentimentul ca mi-am facut datoria. Dar nu vreau sa imi reproseze cineva ca intr-un moment de criza al PD, dupa infringerea din noiembrie 2000, eu nu am facut ceea ce trebuia sa fac. Marea mea problema va fi daca voi cistiga, pentru ca imi iau pe umeri o responsabilitate uriasa, in paralel cu responsabilitatea de la primarie. Nu pot sa spun ca n-o pot duce. O voi face, dar probabil cu un efort extraordinar.
Sa inteleg ca e un fel de “jertfire” a dvs. de dragul partidului, de genul celei facute cind ati candidat la primarie?
Nu e o jertfire, dar am exact acelasi sentiment pe care l-am avut atunci, ca trebuie sa fac ceva pentru PD. Vedeam, sint om politic, simt momentul actiunii politice, asa cum il vede orice politician cu oarece experienta. Atunci am inteles ca a trebuit sa plec dintr-un scaun de ministru pentru a intra in competitia pentru gunoaiele din Bucuresti.
Nu mi-am dorit aceasta competitie. Am facut-o din calcul politic. Am intrat in aceasta competitie pentru ca PD nu avea alta solutie sa obtina un rezultat onorabil. Am dat partidului solutia de care avea nevoie. Acum imi doresc sa reusesc si sint convins ca voi reusi la Primaria Capitalei. Aici este ambitia. Am dat atunci o solutie, acelasi lucru fac si acum, la alegerile pentru presedintia PD. Nu intotdeauna oamenii politici fac ce vor, ci fac ce trebuie.
Si daca situatia PD din 2004 va fi aceeasi, in legatura cu presedintia României. Va veti sacrifica din nou?
E prea departe. Sa raminem aici. In ceea ce priveste competitia pentru presedintia României in 2004, eu spun un singur lucru: va trebui sa candideze acela dintre oamenii politici ai PD care va fi cel mai bine plasat in sondaje, in opinia publica. Cel mai credibil dintre noi. Nu stiu cine va fi acela in 2004.
Credeti ca dupa Conventia Extraordinara din mai PD va avea o ascensiune usoara catre obiectivul pe care vi l-ati propus?
Va fi extrem de dificil sa ajungem un partid mare in România, dar tocmai de aceea este politica o permanenta lupta.
Ne va fi cu atit mai greu cu cit adversarii nostri se enerveaza usor la vorbele noastre, dar ne pizmuiesc pentru solutiile si calitatea oamenilor nostri.
