Domnule Petre Roman, se afla Partidul Democrat intr-o criza de identitate?
-Se afla intr-un moment in care se pune problema daca va merge pe acelasi drum, adica daca-si va intari si consolida imaginea social-democrata moderna, de tip european, sau va merge catre altceva, cum am vazut ca a aparut ca idee, si anume undeva la stinga social-democratiei.
Eu cred ca o redefinire doctrinara a partidului este gresita, pentru ca locul pe care-l are PD este unul clar, cunoscut, cistigat in timp. In schimb, locul pe care l-ar ocupa PD undeva in apropierea PSM este unul in care noi nu sintem credibili, pur si simplu.
Credeti ca in zona de centru-stinga mai este loc pentru inca un partid mare si puternic?
Eu cred intr-un lucru simplu, si anume ca guvernarea actuala PDSR va da nastere unor categorii sociale nemultumite, dezamagite, care au o sensibilitate de stinga-moderata si, prin urmare, in mod natural, aceste categorii sociale vor veni catre noi, daca PD va fi in stare sa le arate ca este capabil sa le reprezinte interesele. Este ecuatia de baza a democratiei.
Aceasta va functiona fara indoiala in 2001-2004 si PD poate fi, daca isi mentine identitatea, cel mai important beneficiar al acestei normale desfasurari de lucruri.
Dar ce se va intimpla daca PDSR n-o sa se erodeze suficient in acesti patru ani?
Eu vad deja ca, prin legea bugetului de stat pe acest an, o buna parte din cei care au fost votantii PDSR nu sint reprezentati. Cu alte cuvinte, PDSR nu apara interesele tocmai ale acelora care i-au votat. Toate lucrurile acestea sint deja o realitate care se desfasoara chiar sub ochii nostri.
In opinia dvs., unde ar trebui sa ajunga PD in 2004?
Asa cum o demonstrez in strategia mea, cumulind tintele electorale despre care am vorbit – oamenii care doresc sa-si imbunatateasca conditiile de viata, categoriile sociale care sint in mod traditional altaturi de stinga moderata, corpul profesoral, de asistenta medicala, grupurile dinamice ale tinerilor si ale femeilor – in aceste conditii, intr-un mod sa-i spunem calculat, PD trebuie sa atinga 22-24 la suta ca scor electoral.
N-ar fi cazul insa ca si partidul sa sufere un proces de innoire?
Neaparat. Daca nu va traversa el insusi o foarte puternica metamorfoza, o reconstructie organizatorica, PD nu poate atinge obiectivul despre care am vorbit.
Noi am avut doua-trei mari carente de fond acumulate in 1996-2000 in ce priveste comunicarea. Atit comunicarea interna, unde s-a produs o ruptura intre centru si organizatiile teritoriale, dar si comunicarea cu societatea civila, cu presa, cu sindicatele, cu asociatiile profesionale, culturale, stiintifice.
Pe de alta parte, problema constructiei de imagine: noi am fost loviti de o serie de imagini negative, in timp ce imaginile bune despre PD s-au diluat.
Principiul fundamental pe care doresc sa-l introducem in politica partidului si in actiunea lui este acela de a recunoaste un adevar profund si util in practica: orice politica este mai intii locala si trebuie sa fie mai intii legata de probeleme de zi cu zi ale cetatenilor.
La noi, in PD, a functionat foarte rar. Or, un partid care nu are o retea solida de militanti care au legatura directa cu viata, cu cetatenii, cu problemele lor, nu poate aspira sa fie partid principal de guvernamint.
Interesant este ca si dl. Basescu subliniaza rolul important pe care trebuie sa-l aiba organizatiile teritoriale, la ultimul Colegiu Director a fost respinsa o propunere in acest sens.
Da, este un lucru care intr-adevar a creat o nemultumire evidenta in organizatiile judetene. Eu am propus ca presedintele partidului si programul partidului sa fie adoptate inclusiv de catre toti primarii si consilierii locali ai PD.
Presedintii Birourilor Judetene din Colegiul Director care au respins aceasta propunere si colegul Traian Basescu au afirmat ca unii primari sint mai reprezentativi, iar alti primari si alti consilieri nu sint reprezentativi.
Dupa parerea mea, respingerea unei propuneri care viza asigurarea unei reprezentativitati largi la un eveniment crucial pentru PD poate insemna in primul rind ca cei care sustin candidatura lui Traian Basescu se tem de valoarea reala a proiectului de reorganizare a partidului pe care il propun.
Evident, scopul acestuia este relansarea partidului, iar refacerea relatiilor dintre centru si teritoriu trebuie sa inceapa imediat. Primul lucru era acesta: sa avem la Conventie pe cei care reprezinta temelia partidului nostru – primari, viceprimari, consilieri. In al doilea rind, faptul ca propunerea mea a fost respinsa mi se pare a fi un vot de blam dat democratiei din partid. In fond, cei mai reprezentativi factori activi vor fi lasati de-o parte, cind este vorba despre ce? Despre reorganizarea partidului.
Domnule Roman, celebra echipa a PD e doar o amintire. In ce masura va asumati vina pentru aceasta situatie, in conditiile in care toti liderii marcanti care au plecat din partid in ultima perioada, va acuzau de o anume izolare si chiar de dictatura?
Este o problema foarte grea pentru PD faptul ca ne-au parasit intr-adevar de oameni valorosi. Este raspunderea mea, fara indoiala. Dar nu in asa-zisa izolare, ci in faptul ca am contat in permanenta pe faptul ca toti “coechipierii” tin la echipa asa cum tin eu.
Ca buna-credinta, colegialitatea, camaraderia sint principalele sentimente pe care le are fiecare membru al acestei echipe. Or, realitatea n-a fost asta. Realitatea a fost ca o competitie s-a transformat intr-o lupta surda de ambitii si de orgolii si, in momentul in care aceasta lupta i-a dezamagit profund pe unii, acestia au considerat ca nu-si mai gasesc locul in PD.
Refacerea partidului, relansarea lui presupune un lucru esential, care a fost valoarea fundamentala a partidului in perioada 1992-1996 si anume ca intr-adevar echipa PD, de la virf si pina in teritoriu, punea la inima inainte de orice interesul comun al partidului, iar toti erau constienti ca interesele fiecaruia sint subsumate acestuia.
In perioada 1996-2000, lucrurile s-au dus intr-o cu totul alta directie: interesele personale au inceput sa prevaleze, uneori chiar dincolo de orice limita si aceasta a creat o mare amaraciune in partid, in rindul militantilor, cind au constatat ca ei nu mai au acces la liderii partidului. Principala schimbare care trebuie sa se produca in partid este revenirea la aceasta constiinta a suprematiei intersului de partid.
Cum vi se pare acum, dupa zece ani in care partidul a fost identificat cu dumneavoastra, ca un contracandidat sa afirme ca nu are, practic, adversar in competitie?
In urma acestei declaratii facute de Traian Basescu, foarte multi membri de partid cu care m-am intilnit au incercat o profunda dezamagire. Eu cred ca sintem in situatia in care o asemenea afirmatie, asa cum am perceput-o la oamenii din partid, ridica un mare semn de intrebare.
Pentru ca acesti oameni imi spuneau: Daca Traian Basescu considera ca nu are adversar in partid si ca Petre Roman, in momentul de fata, conteaza atit de putin, ei bine, noi, astia de rind, noi cit mai contam?
In cazul in care veti cistiga aceasta competitie, la ce trebuie sa se astepte sustinatorii contracandidatilor dvs.?
Trebuie sa se astepte absolut toti la faptul ca vor fi supusi unei competitii deschise, fara nici un fel de menajamente, in partid, care va fi asezata de aceasta data pe criterii clare si mult mai putin pe subiectivism.
Cu alte cuvinte, vor da seama in fata reprezentantilor partidului si, in consecinta, vor obtine sau nu voturile acestora pentru diferitele functii de conducere in partid. Este pentru mine foarte limpede ca multi dintre cei care n-au realizat o legatura macar minimala cu teritoriul, nu se bucura de simpatie in partid. Eu ramin in continuare omul care incearca sa limiteze cit se poate de mult subiectivismul si sa asigure cit se poate de mult fair-play-ul.
Si presupunind ca veti pierde, credeti ca mai exista o cariera politica pentru Petre Roman?
Asa cum stiti, eu am creat Partidul Democrat, dupa care partidul a devenit partea cea mai draga a vietii mele politice. Spunind aceasta, se intelege ca prezenta mea in politica româneasca are radacini care imi permit sa ma gindesc cu fruntea sus la tot ce va urma.
