În doar 10 ani super-Monica a făcut saltul de la statutul de contabil la o firmuliţă din Petroşani cu o cifră de afaceri de 548 de mii de lei vechi, la cel de ministru care toacă 600 de mii de euro în doar două zile.
Dacă în ce priveşte profesionalismul Monicăi Iacob-Ridzi putem avea rezerve, la capitolul ambiţie se plasează în mod detaşat pe podium, alături de Elena Udrea şi mezina familiei prezidenţiale.
Intrată în afaceri alături de mama şi fratele său încă de la frageda vârstă de 22 de ani, viitoarea doamnă primar şi mai apoi doamnă ministru a avut o ascensiune fulminantă, parcurgând în 5 ani drumul de la contabil la director general al firmei, timp în care era şi consilier judeţean, şi consilier parlamentar şi ocupa o sumedenie de funcţii politice pe plan local, naţional şi internaţional. Toate acestea ar fi fost însă în zadar dacă în peisajul politic nu ar fi apărut Elena Băsescu.
Cineva trebuia s-o ia pe mezină sub aripa ei ocrotitoare la Organizaţia de Tineret a PD-L, unde să facă o scurtă, dar eficientă ucenicie, cineva trebuia s-o plimbe de mânuţă în campania electorală şi să-i umple puşculiţa, iar acest cineva s-a nimerit a fi Monica Iacob-Ridzi. Or, pentru astfel de servicii la nivel înalt, răsplata trebuia să fie una pe măsură – un fotoliu de ministru. Ceea ce, până la un punct, n-ar fi o problemă. S-au văzut în guvernele României miniştri mult mai puţin potriviţi cu fişa postului. Problema e că doamna ministru confundă premeditat bugetul instituţiei, alimentat din bani publici, cu sereleul din Petroşani unde domnia sa şi-a consolidat abilităţile manageriale.
Începuturile
În anul de graţie 1999, când România era la un pas să intre în incapacitate de plată, la Lupeni, familia Ridzi punea bazele unei firmuliţe care urma să se ocupe cu comercializarea produselor alimentare, băuturi şi tutun, pe numele său Euro Riva Serv SRL. Asociat principal era dna Riva Ridzi, cu aproximativ 62% din capitalul social, în timp ce Monica Ridzi şi Sorin Florin Ridzi deţineau fiecare câte 19%.
Primul an a fost greu, probabil că şi-au construit chioşcuri, astfel că după primele 10 luni de activitate firma a realizat venituri de doar 548.000 de lei vechi, raportând o pierdere de 27 de milioane de lei vechi. Potrivit CV-ului postat pe site-ul ministerului, în acel an Monica Ridzi ocupa funcţia de contabil-şef. Anul 2000 aduce o schimbare radicală. Viitoarea doamnă ministru este promovată în funcţia de director de resurse umane, marketing, prognoze şi dezvoltare, iar afacerile firmei explodează: cifra de afaceri ajunge la 19 miliarde de lei vechi, generând un profit net de 900 de milioane.
Guvernarea PSD prieşte afacerilor familiei Ridzi, care cresc exponenţial până în 2003, când firma înregistrează o cifră de afaceri de 124 de miliarde de lei vechi şi un profit net de 4,6 miliarde. Anul 2004 aduce o nouă schimbare, Monica Ridzi fiind promovată director general, funcţie pe care o exercită până la finalul anului, când este aleasă deputat. De remarcat că acest an este cel în care firma a înregistrat cea mai mică rată a profitabilităţii, marcând un profit mai mic cu 30% faţă de anul precedent, în condiţiile în care cifra de afaceri a crescut. Explicaţia este dată probabil de campania electorală, nu atât ca timp consumat – dna Ridzi a ocupat, în perioada 2000-2004, simultan cu activitatea profesională şi cea politică, funcţiile de consilier judeţean şi consilier parlamentar -, cât ca bani necesari pentru finanţarea acesteia.
Joaca de-a banul public
Au mai trecut patru ani, în care doamna Ridzi a abandonat afacerile, dedicându-se exclusiv politicii şi pregătirii profesionale. Iar după alegerile din toamna lui 2008, norocul i-a surâs, astfel că doamna doctor Monica Iacob-Ridzi a fost numită în funcţia de ministru. Din păcate pentru domnia sa, şi-a început mandatul într-un an foarte greu.
Nu atât din cauza crizei, cât din cauza alegerilor prezidenţiale care urmează. Aşa că obiectivele domniei sale nu au nimic în comun cu domeniul pe care îl coordonează, ci se subsumează evenimentului politic major al acestui an: bani pentru campanie şi imagine, multă imagine, pentru partid. Target-ul care i-a fost fixat i s-a înşurubat atât de adânc în creier, încât şi-a riscat întreaga carieră pentru o „bagatelă” de 600.000 de euro acordaţi fără licitaţie unor firme de apartament pentru organizarea unor şuşe festiviste de Ziua Tineretului.
Monica Ridzi are, din păcate pentru domnia sa şi din fericire pentru noi, consilieri de imagine nepricepuţi. Sau poate că ambiţia de a demonstra că-şi merită locul între „Fetele Marinarului” a determinat-o să iasă la bătaie în scandalul provocat de „Gazeta Sporturilor”. Asta pentru că cea mai bună tactică în astfel de situaţii este „ciocu’ mic şi capul la cutie” până se plictisesc ziariştii de subiect.
Dar conştiinţa nu şi nu, doamna Ridzi a organizat o conferinţă de presă, a participat la cel puţin 3 emisiuni televizate, s-a deplasat chiar în bârlogul lupului – redacţia GSP. Iar argumentele pe care le-a adus pentru a justifica batjocorirea banului public nu numai că n-au convins, dar s-au constituit în circumstanţe agravante.
Concluzia e că, dacă tăcea, filosof rămânea. Ceea ce probabil n-ar fi fost conform cu tezele din iunie ale preşedintelui Băsescu. Aşa că a ales să fie tinichigiu, mai precis şi-a atârnat benevol ditamai tinicheaua de coadă.
