Dimineaţa, ora 7 fix. Un dus rece alungă ultimele amintiri ale cosmarului de peste noapte. Se făcea că primar a iesit tot Băsescu, iar Videanu era viceprimar. El, alături de toţi ceilalţi candidaţi, era arestat si expus într-o cuscă, în Cismigiu, vis-a-vis de Primărie. Ptiu, drace! Na că nu curge nici apă caldă, mama lui de armean, arde-l-ar focu’, ba nu, mai bine să îngheţe sub un dus rece.
Ora 7.30. Îsi soarbe tacticos cafeaua din cana pe care si-a inscripţionat un slogan mobilizator: “eu mă votez pe mine!”, în timp ce trece în revistă staff-ul de campanie. Între două înghiţituri, dă ordine scurte si precise. Tu pui miere pe afisele celorlalţi, să se strîngă mustele ca la candidat, tu dai tonul la scandări când mă uit la ceas, tu apari din întîmplare în piaţă si-ţi aduci aminte că am fost colegi la Oxford – vezi să nu vii iar cu pantofii ăia cu găurele că ne facem dracu’ de băcănie.
Ora 8 fix. Candidatul nostru e în poarta grădiniţei de cartier. Le dă la prichindei îngheţată, care din pricina căldurii se scurge peste cornet asa cum i se scurg si lui ochii după electoratul matern. Aghiotantul îi dă raportul. Sefu’, i-am numărat, sunt 27. În cinci minute îi pupi pe toţi si poţi să iei si vreo doi în braţe. I-a pupat. Pe unul era să-l ia în braţe cu tot cu mămică. Noroc că n-avea geanta la ea, iar în sacosa de-un leu avea ouă.
S-a făcut deja 9.30. Intră ţanţos pe poarta secţiei de turnătorie a fabricii de obărtaine. Emoţionat de căldura cu care a fost primit, să tot fi fost vreo patruj’ de grade, moaie dumicatul de pîine în sarja de oţel-inox, plescăie critic si dă verdictul pe loc: daţi focul mai mic si adăugaţi vreo două kile de pirită, iese beton.
Ora 12.00. Timp de trei ceasuri, bate cu pasul pieţele din sector, cu o sacosă goală ţinută ostentativ în mână. Mama lor de speculanţi. Cu greu, directorul de campanie îi găseste un ţăran autentic. Are si poză în “Eterna si fascinanta Românie”, la pagina 218. Cumpără o legătură de ardei iute si se dă la bârfă cu omul. Îi povesteste cu lux de amănunte cum mulgea el vaca de lapte praf, în copilărie, la Adunaţii Copăceni. Omul ascultă cu evlavie si-si spune în sinea lui: e clar, e de-al nostru din popor.
Ora 17.00. Vizită scurtă la ecarisaj. Împarte un teanc de postere cu Brigitte Bardot si le dă din zbor vreo trei soluţii pentru stârpit potăile de pripas. Dacă mă votaţi, vă mai dau vreo cin’spe.
Ora 18.00. Ultimul punct din agendă – concurs de role si trotinete cu atas în parc. Babele se închină cu amîndouă mâinile. Io-te, ditai plăvanu’, a dat în mintea copiilor! El se opreste în faţa lor, cu o piruetă de senzaţie, si le dă invitaţii la discotecă pentru sâmbătă.
Ora 19.00 Prezenţa obligatorie la Cocosatul, pentru porţia zilnică de 2 mititei. La plecare primeste si 2 metri cubi de fum de grătar împachetaţi în baloane cu sigla partidului. Gata, înapoi acasă. În timp ce videoproiectorul derulează pe faţada blocului de vis-a-vis un concert sponsorizat de candidat, acesta se relaxează în jacuzzi împreună cu cele două logodnice. Una de campanie si una pentru, Doamne-ajută!, cînd s-o duce la Primărie. E ora zece seara si cade rupt. Si mîine e o zi.
