Actul I
Cetateni, alegatori, telespectatori, public.
Vocea patriotului nationale graieste, in direct, pe toate posturile de televiziune:
– Ciocoii au secatuit biata tarisoara si acum, pentru a-si indestula neindestularea, vor sa ieie septe piei de pe amaratul de poporean. Vor pentru ca sa mareasca taxele si impozitiunile de la anul cu sasesprezece protenturi si cinci sutimi, intru completarea gaurilor de svaiter lasate de criza in bugetele comunale.
– Oh, oh, ah, ah, moarte ciocoilor!
Telefonul suna la cantelaria primului-ministru. E atasatul de presa, Chininescu.
– Excelenta, e jale! Arde! Vuieste presa ca marim fiscalitatea de la anul. E ca o bomba cu salam expirat pentru campania electorala. Trebuie, trebuie sa faceti ceva.
Premierul ridica alt receptor, formeaza un numar scurt si imediat ce la celalalalt capat se aude “Alo”, incepe tirada:
– Mon cher, qu’est-ce que vous m’avais faites? Vrei sa ma bagi dans la tombe, Georgescule? Merde! Oi fi fiind tu za fazar end za mazar of fainens, dar pana la mariri de taxe si impozitiuni. De unde ti-a venit ideea asta otravita? Cumva din Doamnei?
– Ah, errr, mais oui, mon gouvernateur! Pardon, mon premier! Ca c’ést pas possible! Je ne sais rien. Victoire, parol d’honneur, voi cerceta in amanuntime cestiunea si voiu raporta de indata.
Ministrul de finante isi tamponeaza fruntea pe care se inghesuiau broboanele de sudoare. Ridica alt receptor, bate in furca si-i cere operatoarei sa-i faca legatura cu secretarul de stat.
– La datorie, prezent, ordonati! se aude la celalalt capat al firului.
– Mai Liviule, mai baiatule, tu chiar vrei sa-mi plezneasca ficatul?
– Dar ce s-a intamplat, mon colonel?
– Cum ce s-a intamplat?! Vuieste tara, m-a sunat premierul, cica se maresc taxele si impozitiunile.
– Serios? Unde scrie?
– Cum unde scrie? La noi pe site (c’est quel’que chose cu Internet, o descoperire care va revolutiona lumea in secolul viitor)!
– Ah, da?
– Da!
– Voi cerceta de indata si voiu raporta mintenas!
– Lasa raportul, scoateti mizeria de pe site, dati dezmintire, explicatii cat mai incurcate, iar eu il sun pe guvernator sa vedem poate lanseaza el o tema noua ceva, sa ia presiunea de pe noi. Sau mai bine sa dea nitel drumul la euro, sa vezi atunci cum schimba toata lumea subiectul!
– Dar, Excelenta, taxele si impozitele se vor schimba la anul! Vor creste! Cum sa dau dezmintire?
– Nimic nu stii! Sa-mi aduci aminte, cand te voi elibera din functie, sa te trimit intr-un stagiu de cateva luni la un grup de economie aplicata, poate mai inveti si tu cate ceva…
Ministrul inchide cu secretarul de stat si il suna pe premier, pe firul scurt.
– S-a rezolvat, Excelenta voastra! Iesim public si spunem ca legea ne obliga sa anuntam masurile fiscale cu sase luni inainte de intrarea in vigoare, or acum sunt doar trei. Asa ca ramane valabil pentru 2014.
– Ah, bon! Dar daca spunem asa, cum le mai crestem, totusi, dupa alegeri? Unde-i lege nu-i tocmeala!
– Come on, procurorul tot procuror! La Codul Fiscal nu e ca la Codul Penal. Scrie negru pe alb ca masurile fiscale se modifica, de regula, cu sase luni inainte de intrarea in vigoare. Dar regula, ca orice regula, are si exceptii. Asa ca vom modifica cu sase zile, adica a doua zi de Craciun. Stiti cantecelul ala, de Craciun ne-am luat portia de libertate, si a doua zi, taxe majorate! Hahaha… Ups, iertare, hahaiala era din alt film!
– Merci, monsieur le ministre. Voiu comunica intocmai. Chininescule, suna poporul sa le dau vestea cea buna. Cum in ce ordine? B1, Realitatea ca sunt doua, Antena 3.
Aplauze, cade cortina.
Actul 2
In fundal se aude vocea unui crainic de stiri.
“Moneda nationala s-a depreciat spre jumatatea sesiunii, pe fondul cererii comerciale de euro, astfel ca Banca Nationala a Romaniei a afisat un curs de referinta cu 2,68 bani mai mare, de 4,5694 lei/euro, reprezentand un nou maxim din ultimele doua luni”.
O mana invizibila schimba postul. Se aude vocea lui DDD.
“Daunele pe care eu si prietenii mei din strainatate cred ca ar trebui sa le cerem vor fi undeva la doua miliarde de euro, aceasta este suma pe care noi voiam sa o investim in Romania”.
Din nou se schimba postul.
Traim in Romania si asta ne ocupa tot PIB-ul.
Aplauze, cade cortina.
