Autor al celui mai spectaculos reviriment postdecembrist al Partidului National Liberal, Theodor Stolojan a capotat brusc in prag de campanie electorala si s-a cerut la iarba verde cu vacute Milka pentru a-si vedea de sanatate.
Scena abandonului s-a produs intr-un cadru decorat cu marmote plangatoare, avand o tenta vag shakespeariana si vadit caragialesca. Cum-necum, “draga Stolo” s-a retras din cursa si a predat simbolic cununa de lauri care i se cuvenea de drept. Gurile rele spun ca ar fi fost un competitor prea slab pentru Nastase sau ca n-ar fi putut atrage voturile PRM in turul doi. Cert este ca boala a intervenit la tanc, cand inca locomotiva isi mai putea schimba rotile din mers.
A la guerre comme a la guerre, ce nu face un partid (alianta) pentru a-si atinge scopul, dar ce-a urmat a lasat masca intreaga opinie publica. Desi Stolojan isi anuntase retragerea pe motiv exclusiv de boala, a doua zi a aparut in fata presei principalul beneficiar al acestei mutari-surpriza care a anuntat plin de emfaza ca, de fapt, presedintele liberal a fost supus unor presiuni inimaginabile din partea adversarilor politici, culminand cu santaje ordinare. Detalii? Alta data. Iar “santajatul” era deja departe si nu mai putea raspunde.
Liberalii n-au avut incotro si au inghitit galusca. De voie, de nevoie, si-au ales un nou lider care insa a precizat pe cat de elegant pe atat de raspicat ca nu agreeaza rolul de inlocuitor temporar, fapt consfintit ulterior si de congresul PNL.
Au trecut cele doua tururi de scrutin, romanii au ales “bine”, iar Alianta a ajuns la putere. Dupa cateva zile de agitatie maxima, ecuatia guvernarii fusese rezolvata: o coalitie de patru partide, iar Tariceanu premier. Varianta cu Stolojan la Palatul Victoria s-a dovedit un simplu zvon, spulberat imediat ce au fost facute publice numele consilierilor de la Cotroceni. Pe lista carora l-am regasit pe fostul “santajat”, acum vindecat si apt de munca. Vor fi fost comentatori care sa ridice din sprancene, dar este problema domnului Stolojan daca ii convine sa treaca de la statutul de lider la cel de membru in staff.
Saptamanile au trecut si tara a aflat brusc, de la televizor, ca lui Theodor Stolojan i se pregateste ceva. Sau mai bine zis ca altcineva are un plan cu el: sa fie “portdrapelul Aliantei” in anticipatele ce vor urma “fara doar si poate”. Mai pe intelesul romanilor, Stolo a devenit un fel de naframa-n varf de bat, cu care actualul chirias de la Cotroceni agita viata politica de cand s-a vazut ales. Analistii s-au repezit sa toace subiectul, sa intoarca anticipatele pe toate fetele, sa-l compatimeasca pe Tariceanu, vizat, chipurile, de acest demers. Eu stau insa si ma minunez cum de rabda domnul Stolojan sa fie folosit pe post de pion pe o tabla de sah unde regele face pe nebunul.
