„Nihilismul promovat de unele televiziuni induce temere printre români şi, în loc ca oamenii totuşi să dea drumul şi la partea de consum, preferă să ducă mai mulţi bani la bancă şi să economisească, ceea ce este foarte rău şi ineficient pentru o economie, induce la fiecare dintre români această temere faţă de ziua de mâine şi care implicit afectează economia în ansamblu“.
Asta declara de curând premierul Boc, având acea privire de om care ştie ce spune. Ba chiar mai mult, e convins că spune bine ceea ce spune. N-am reuşit să aflăm, până la închiderea ediţiei, dacă fraza citată mai sus provine din pepiniera proprie boculiană, sau i-a fost inboculată, împreună cu porţia zilnică de vitamine şi antidepresive, de vreo consilieră blondă. Deşi ne cam îndoim, pentru că la Palatul Victoria consilierii au birourile pe partea dreaptă, în timp ce pe stânga sunt cazaţi demnitarii. O pură întâmplare, desigur, ştie toată lumea că sediul Guvernului e în reparaţii, iar oamenii se înghesuie şi ei cum pot.
Revenind la cugetarea premierului, trecem peste obsesia compulsivă că presa îi ostilizează poporul şi reţinem preocuparea domniei sale pentru scăderea alarmantă a consumului şi pentru pesimismul şi lipsa de încredere a românilor că ziua de mâine le-ar putea aduce ceva bun. Am fi înduioşaţi până la lacrimi de povara care apasă pe umerii lui Boc dacă n-am fi observat că, deşi este un fin cunoscător al lucrărilor agricole, pune cu seninătate carul înaintea boilor.
Să presupunem că, spre fericirea oamenilor cu BUBA*) la cap, o vreme televiziunile haine şi-ar suspenda emisia, iar ziarele ostile guvernării portocalii ar tipări doar reclame, horoscop şi sudoku. În cazul acesta, prezumţia de influenţare a publicului de către agenturile nihiliste ar fi caducă. Deci oamenii ar putea să încerce şi să-şi exprime propriile sentimente, nealterate.
De exemplu, un funcţionar public, din a cărui leafă şi-a tăiat Boc o felie de fix 25%, vine acasă în ziua de leafă optimist că salariul este acelaşi cu cel de luna trecută, deci n-a fost tăiat şi mai mult. Coroborând această veste bună cu cea de-a dreptul senzaţională pe care şi-o aminteşte din programul de Revelion, cum că anul acesta Guvernul îi va mai da 15% la salariu, omul nostru este cuprins brusc de un chef nebun, cu manifestări spasmodice, de a consuma. Şi consumă în primul rând o foaie de caiet dictando şi jumătate de mină de pix, încercând să-şi întocmească bugetul pe luna în curs.
Patru milioane întreţinerea, 300 de mii abonamentul de autobuz, 800 de mii lumina, 500 de mii cablul, că a renunţat la canalele pentru adulţi din august, 2 milioane mâncarea pentru o săptămână, 3 milioane medicamente pentru mama. Ups!, asta nu era în plan. Da, nu era anul trecut, când mama nu plătea 5,5% asigurări de sănătate, sau acum doi ani, când punctul de pensie era corelat cu salariul mediu şi creştea mai sprinten ca inflaţia. Şi uite-aşa, eroului nostru ad-hoc îi piere orice chef să dea fuga la mall sau la hypermarket şi să consume. Pentru că nu ştie dacă mâine părinţii lui pensionari nu vor primi o altă veste pe talonul de pensie, sau dacă nu cumva se îmbolnăveşte de pancreatită şi trebuie să ia calea pribegiei către clinicile din Viena.
Există un prag psihologic care îi împiedică pe consumatori să se manifeste în mod optimist. Acest prag nu a fost ridicat de mass-media, ci de măsuri concrete cu acţiune directă sau indirectă asupra bunăstării oamenilor. Şi nu va putea fi ridicat decât în urma unor contramăsuri cu amplitudine chiar mai mare decât cele iniţiale. Asta în ce priveşte optimismul. Mai departe, faptul că Boc e deranjat că oamenii economisesc banii în loc să-i cheltuie denotă incongruen-ţa fenomenologică şi introspectiv caducă a primului-ministru cu economia.
* BUBA = Băsescu-Udrea-Boc-Anastase
