In urma cu 12 ani, la Palatul Victoria era instalat ca prim-ministru Mugur Isarescu, dupa trei ani de guvernare convulsiva a unei coalitii care adusese tara in pragul dezastrului economic, evitand “la mustata” o intrare in incapacitate de plata. Situatia politica era albastra, mult mai complicata si mai tensionata decat in zilele noastre, iar premierul independent era vazut ca o raza de speranta atat de catre populatie, cat mai ales de catre PNTCD, care spera sa se salveze de la dezastrul electoral ce se contura in toamna.
Isarescu n-a reusit sa atinga ambele obiective asumate, si asta din cauza incapatanarii cu care s-a asezat closca pe banii tarii si nu a acceptat sa-i arunce in stanga si in dreapta. Imi marturisea, intr-un interviu pe care mi l-a acordat in martie 2000, ca se poate face reforma si intr-un an electoral. Si s-a tinut de cuvant.
A stabilizat economia, iar cresterea economica inregistrata in acel an, desi modesta, semnala o inversare de trend si s-a dovedit a fi un fundament sanatos pentru evolutiile inregistrate in urmatorii 4 ani de guvernare linistita a lui Adrian Nastase.
In schimb, nu si-a tinut cea de-a doua promisiune, aceea de a-i salva pe taranisti de la falimentul politic, nici macar prin asumarea candidaturii la presedintie. Probabil ca acea experienta electorala, cu siguranta traumatizanta, sta la baza refuzurilor categorice date invitatiilor repetate de a reveni la guvern care i-au fost adresate in ultimii ani.
Acum e randul unui alt tehnocrat, ce-i drept avand un background diferit de cel al guvernatorului BNR, sa indeplineasca doua obiective care i-au fost trasate pe linie politica: monetizarea bunelor rezultate macroeconomice obtinute de predecesorul sau cu pretul unei impopularitati cronicizate, prin cresterea nivelului de trai al populatiei, si evitarea de catre PDL a unei catastrofe la alegerile din acest an.
Grea misiune, chiar si pentru un tip workaholic, scolit la Oxford, cu ucenicia facuta in preajma maestrului Isarescu, in al carui guvern a fost secretar de stat, si lansat pe orbita cu predictia ca va ajunge “om mare” intr-o Serata Muzicala a regretatului Iosif Sava.
De ce spunem asta? Pentru ca daca cifrele ar fi permis acest lucru, ar fi umblat la nivelul de trai chiar Emil Boc. Dar lucrurile nu stau pe roze, tendintele nu sunt favorabile, asa ca o marire a pensiilor si salariilor nu se va mai putea face mentinand disciplina fiscala si macroeconomica de pana acum, atat de laudata de FMI. Se va putea face doar umbland la robinetul cu populisme, eventual “la presiunea partenerilor de coalitie”, ceea ce s-ar putea sa nu-i convina lui Mihai Razvan Ungureanu, a carui promitatoare evolutie politica exclude un rol, fie el si pasager, de premier de sacrificiu.
Si mai are o problema, deloc usoara, noul prim-ministru. S-a laudat de la tribuna Parlamentului ca are o echipa tanara. Este insa oare suficienta aceasta calitate a ministrilor din cabinetul sau, pentru o guvernare de succes? Ma tem ca nu, iar argumentul ni-l ofera autorecuzarea dnei Andreea Paul Vass din calitatea de candidat pentru portofoliul de la Economie. Fosta consiliera a lui Emil Boc, altminteri cea mai cunoscuta dintre noutatile cabinetului Ungureanu, s-a retras pentru ca au avut o problema cu domnia sa greii partidului. A explicat la televizor Radu Berceanu: “Mi se pare (sic! – n.n.) ca stie carte, din punctul asta de vedere nu avem nicio problema. Dar de aici si pana la Ministerul Economiei e cale lunga. Ministerul Economiei e 90% energie, iar energia inseamna carbuni, mineri, sindicate, zeci de mii de oameni, lucruri cu care dna Vass nu este familiarizata. Desigur, ar putea invata, dar ar dura pana la toamna, si nu avem timp de pierdut”.
Au rezolvat, asadar, cu nepriceperea dnei Vass. Dar ce ne facem ca si la Finante sunt zeci de mii de angajati, vamesi, contrabanda, coruptie, cozi la Fisc si lideri de sindicat precum Vasile Marica? Sau la transporturi avem drumari, asfaltatori, borduristi si castigi si alte mii de angajati. Iar la Educatie avem profesori care, din pacate, au ajuns o specie aproape salbaticita de atata batjocura guvernamentala. Si exemplele pot continua.
Ce ne facem, asadar, cu aceasta echipa tanara, pe placul lui Basescu, acceptata de Ungureanu, dar complet lipsita de experienta, intr-un an al naibii de dificil? S-a tot spus sa nu-i judecam inainte de a-si putea dovedi priceperea in administrarea tarii. De acord, dar ce facem cu timpul de pierdut daca ei dau gres? .
Mugur Isarescu avea, in urma cu 12 ani, un guvern de oameni cu greutate. Mihai Razvan Ungureanu este chemat azi sa repete succesul acestuia, dar porneste cu handicap. Or fi ministrii sai specialisti remarcabili in domeniile respective, dar sa nu uitam ca niciunul dintre ei n-a fost lansat la emisiunea lui Iosif Sava…
