Domnule Petre Roman, de ce nu ati candidat la presedintie in 1992, cind aveati cele mai mari sanse sa cistigati?
In 1992, in martie, a avut loc Conventia Nationala a FSN, care a fost, dupa parerea observatorilor de atunci, una dintre cele mai importante dezbateri democratice care au avut loc in România.
A avut loc o confruntare intre programul sustinut de mine si colegii mei si doua programe, ambele sustinute de oameni apropiati lui Ion Iliescu.
In urma acestei dezbateri, Congresul a votat cu 64 la suta in favoarea programului sustinut de mine si, in felul acesta, Ion Iliescu si toata aripa antireformista a suferit o mare infringere, care s-ar fi tradus imediat in rezultatul alegerilor daca acestea nu ar fi fost aminate, dindu-se astfel posibilitatea FDSN, adica partidului creat din ruptura produsa in FSN, sa se organizeze in teritoriu, sa stringa rindurile cum s-ar spune, sa activeze vechile retele. Asa cum s-a vazut, anularea alegerilor a fost determinanta pentru rezultat. PDSR a cistigat alegerile, devenind partidul cel mai puternic.
In mina cui a fost, practic, aceasta decizie?
Decizia a fost, in mod evident, a primului-ministru Theodor Stolojan, care a acceptat ceea ce i s-a cerut, adica sa amine alegerile, ceea ce era si incorect si contrar angajamentului pe care-l facuse cind a fost numit in functie. Acum, ca sa ma intorc la intrebarea initiala, in timpul dezbaterilor am afirmat ca lupta noastra este una de idei si nu una personala.
Ca nu e vorba de o disputa intre Roman si Iliescu, ci este vorba despre o lupta politica de limpezire, dintre o tendinta reformista si una care se opunea reformelor, ceea ce s-a vazut perfect in septembrie 1991. Si am declarat atunci, pentru ca lucrurile sa fie clare, ca nu voi candida la presedintie.
In realitate, cum FDSN si Ion Iliescu si-au calcat angajamentele cu privire la alegeri, ar fi fost normal ca eu sa candidez. Eu am preferat sa-mi tin cuvintul, dar imprejurarile politice erau altele, prin urmare am gresit.
Corect era sa candidez si, daca as fi candidat, fara indoiala ca PD ar fi obtinut un scor mult mai mare. In acel moment simpatia pentru Petre Roman era exceptional de ridicata si cu totul altul ar fi fost cursul României. In primul rind al reformelor in România.
Daca tot vorbim de istorie, aminteati mai devreme de simpatia de care va bucurati in acea perioada. Cum va explicati schimbarea de atitudine a lucratoarelor de la APACA, de exemplu, care timp de zece ani au fost un indicator al popularitatii dvs?
Am gasit o intreprindere in care totul s-a privatizat, in care lucreaza un numar de salariati aproximativ egal cu cel dinainte de 1989, deci, din acest punct de vedere lucrurile nu stau rau. Dar preocuparea lor, grijile in special ale femeilor de acolo, sint aceleasi.
Adica un salariu insuficient, preturi care o iau razna.Pentru cei tineri, problema locuintelor. N-au facut altceva decit sa-mi spuna ce simt. M-au primit foarte bine, nu pot sa ma pling. M-au primit cu simpatie, dar nu mai au speranta pe care au avut-o, nu mai au starea sufleteasca buna pe care o aveau in 1990. pentru ca se zbat in mari greutati. Mi se pare logic.
Cum va explicati faptul ca actuala coalitie de guvernamint are nu mai putin de patru prezidentiabili?
Acest lucru se datoreaza unei grave lipse de raspundere politica. Ginditi-va doar la faptul ca CDR, in esenta alianta dintre taranisti si liberali, care a cistigat in 1996 atit de categoric alegerile cu un procentaj de 32 la suta, a disparut. S-a destramat. S-a spus in repetate rinduri despre PD ca este conflictual, dar acum cred ca pentru oricine care priveste lucrurile logic este limpede cine poarta vina pentru acele conflicte.
Iata, taranistii si liberalii s-au despartit atit de grav si se cearta atit de violent. Astea-s lucruri care nu s-au petrecut intr-o secunda. Sint acumulate de-a lungul acestor ani.
Si, dupa parerea mea, formata de-a lungul acestor patru ani, disparitia aceasta a CDR este rezultatul incapacitatii lor de a gestiona corect tara, de a guverna. Adica nu au avut oameni competenti care sa faca treaba asta, nu au avut oameni devotati si permanenta lupta a ministrilor PD in interiorul guvernului, perceputa adesea de opinia publica ca un fel de discordie, in realitate era lupta noastra pentru a ne respecta angajamentele, pentru a ne tine de promisiuni.
Nimic nu se organiza cum trebuie, iar taranistii si liberalii aveau o singura preocupare: sa loveasca in PD. Imi aduc aminte ca Radu Vasile, dupa ce a fost eliminat de la guvernare, spunea ca participa adesea la sedintele de conducere a PNTCD, unde mai mult de jumatate din timp se discuta cum sa se loveasca in PD. Aceasta permanenta stare conflictuala nu a facut decit sa naruie si mai mult credibilitatea coalitiei pe ansamblu.
In ultima instanta, dupa ce si-a anuntat retragerea din cursa pentru Presedintie, i-am propus imediat domnului Constantinescu sa ne reunim fortele, sa avem un candidat capabil sa-l infrunte pe Ion Iliescu si, dupa toate observatiile analistilor, acela eram eu. Sa refacem o anumita dinamica si sa dam o batalie pentru ca aveam niste argumente. Nu numai eu, ci noi toti. In fond, chiar daca guvernarea n-a fost buna, n-a fost la nivelul asteptarilor, totusi, in cursul acestei guvernari noi am reusit sa depasim situatia extrem
de grava pe care ne-o lasase PDSR.
Sint cunoscute gaurile negre lasate de PDSR , care au fost 3,5 miliarde dolari, pur si simplu bani sparti, risipiti. Revin, deci, cu raspunsul. Era normal, era logic sa facem o incercare de a reuni coalitia, de a dinamiza in opinia publica un mesaj si de a da o batalie corecta cu cei care vin astazi
cu exact aceiasi oameni si cu exact acelasi discurs ca cel din 1996, care este un discurs gresit, despre o guvernare gresita.
V-as ruga sa comentati recenta initiativa a unui grup de intelectuali privind retragerea din cursa a trei candidati pentru a-i spori sansele celui de-al patrulea.
Pacat ca aceasta initiativa nu a venit la timp cind, asa cum va spuneam, imediat dupa retragerea lui Constantinescu, ar fi fost momentul de a pune alaturi constiintele mai inaintate ale tarii. Atunci ar fi fost momentul, cind inca nu se conturase exact care vor fi candidatii, atunci trebuia gasita o solutie.
Presupunind ca datele pe care le-ati avut la dispozitie nu v-ar fi confirmat pe dvs. drept cel mai potrivit candidat al Coalitiei, ci pe domnul Stolojan, sa zicem, ati fi acceptat acest lucru?
In orice caz, pentru mine evidenta ramine aceeasi. Pe Ion Iliescu nu-l poate invinge decit Petre Roman. Pentru ca aici e vorba de o lupta politica, intre oameni politici, si nu o lupta intre tehnocrati.
Aveti o dovada evidenta. Atit Theodor Stolojan cit si Mugur Isaresu nu scot un cuvint despre PDSR si Ion Iliescu. Vorbim despre doua lucruri concrete. PNL afirma ori de cite ori are o ocazie mai potrivita ca va guverna cu PDSR, iar la intilnirea de la TVR International, Mugur Isarescu a declarat, era linga mine, in dreapta mea, a spus “am lucrat foarte bine cu PDSR si voi lucra foarte bine si mai departe cu PDSR”.
Iata doua dovezi, eu cred evidente, care arata clar cine poate sa-l infrunte cu succes pe Ion Iliescu, o personalitate politica cu succes, insa care ramine in trecut, un om incapabil sa imbratiseze un alt fel de viitor.
De-a lungul ultimilor patru ani, din PD au plecat nume sonore.
S-ar putea spune ca nu ati stiut sa-i tineti in partid, sau ca nu erau, de fapt, oameni de valoare. Ce garantii oferiti ca, in calitate de presedinte, veti sti sa va alegeti oamenii?
Sint doua lucruri de spus aici. Daca vorbim de nume sonore, acestea sint practic doua: Adrian Severin si Victor Babiuc. Adrian Severin a fost exclus din partid prin vointa unanima, as putea spune, a liderilor partidului, dupa ce s-a constatat ca acest om avea alte obiective si mergea in alta directie decit partidul . In ceea ce-l priveste pe Victor Babiuc, despre el nu pot spune decit ca este cea mai evidenta si brutala forma de tradare.
Pina in ultima clipa ne tot spunea ca nu are nici un fel de intentii. Eu cred ca ceea ce am dovedit este capacitatea de a aduna oameni foarte capabili in PD. Cu ei oricind se va putea face treaba in tara asta.
Care ar fi principalele subiecte de interes national care ar putea determina, conform Constitutiei, participarea dvs la sedintele de guvern?
Sint trei teme esentiale pentru presedintele României si care tin de prerogativele sale constitutionale, de atitudinea si linia de conduita a unui presedinte in România. Ma refer la teme practice. Ele sint siguranta alimentatiei, siguranta veniturilor cetateanului si siguranta confortului (incalzire, curent electric si asa mai departe).
Fiecare dintre ele inseamna derularea unui program care sa conduca la aceasta siguranta.
Cea privind siguranta alimentatiei este o dubla provocare. De a pune pe picioare o agricutura performanta, ceea ce este absolut obligatoriu in tara asta, concomitent cu dezvoltarea satelor.
In ce priveste siguranta veniturilor, in contextul in care nu s-a reusit o dezvoltare convenabila a investitiilor, cauza este aceea ca politica fiscala nu a fost numai gresita, ci si absurda.
Nu este permis ca veniturile bugetului sa se compuna, intr-o asa mare masura, din impozite, si anume impozite pe salariu si obligatii de plata ale angajatorului. In UE, pentru dezvoltare, sistemul acesta este mult mai flexibil si mai incurajator.
Afirm ca cel mai important lucru este ca impozitul pe salariu, asa cum este el constituit si care va ramine impozitul pe venitul global intr-o alta forma, sa nu depaseasca 20 la suta. Siguranta veniturilor inseamna si aceea ca institutiile statului sa-si faca datoria. O tema care este pe deplin a presedintelui.
Exemplul FNI vorbeste cu toata forta gravitatii faptelor despre institutii care nu si-au facut datoria desi, dupa lege, aveau obligatia sa o faca, iar legile respective sint legi bune.
Cind vorbesc de siguranta energetica, nu ma refer numai la siguranta energetica nationala, ci si la cea a cetateanului. De 11 ani nu am reusit sa punem pe picioare un plan national de modernizare a sistemelor de incalzire si distribuire a energiei, desi se stia foarte bine ca aceasta a fost una din marile neajunsuri ale sistemului comunist.
Dupa calculele specialistilor, in apartamentele incalzite prin termoficare, cetateanul plateste de patru pina la cinci ori mai mult decit caldura efectiv intrata in apartamente. Un asemenea plan national trebuie pus de picioare. Si el va insemna: unu – creditarea dobinzilor pentru finantarea unor instalatii energetice eficiente si doi – contorizarea, pentru ca cetateanul sa plateasca efectiv ceea ce are de platit.
Toate lucrurile acestea despre care am vorbit sint prioritati nationale si le voi include in strategia mea proprie de securitate nationala. Aceasta este o prerogativa si, mai mult, este o obligatie a presedintelui, iar institutiile implicate vor fi sub supravegherea mea si sub impulsul meu permanent.
In cazul in care veti ajunge presedinte si ati primi o propunere in acest sens de la Consiliul Superior al Magistraturii, l-ati gratia pe Miron Cozma?
Este o tema care va trebui analizata, nu atit de mine cit de oamenii de specialitate, pentru ca gratierea, daca ar fi sa fie realizata, ea trebuie sa corespunda cu o corecta intelegere de catre opinia publica a rapotului dintre gravitatea faptelor comise de Miron Cozma si actul de gratiere.
Cred in necesitatea unei legi ferme, cred intr-o justitie care sa aiba autoritate. Ceea ce, din pacate, acum nu este. Justitia nu este perceputa in Romania ca o institutie corecta. De aceea, gratierea nu trebuie sa conduca sub nici o forma la o deformare in fata opiniei publice a rolului justitiei.
Presedintele nu poate face o gratiere dupa pofta lui, ci trebuie s-o faca neaparat dupa anumite reguli de conduita. Si aceste reguli de conduita sint discutate cu institutiile si oamenii de specialitate.
In cazul in care veti ajunge presedinte, le veti recomanda fiicelor dvs sa renunte la afaceri ca sa nu fie banuite cumva ca se folosesc de pozitia tatalui pentru a-si crea avantaje?
Nu se pune problema in nici un fel ca eu sa fiu presedinte si copiii mei sa nu-si poata vedea de viata lor sau de cariera lor. Printre altele, fetele mele au sansa extraordinara de a-si urma vocatia. Ele isi conduc viata cu un profesionalism foarte ridicat. Eu si sotia mea sintem foarte incintati de acest lucru. Tot ceea ce sint, cum numiti dvs, afaceri reprezinta de fapt munca, munca si iar munca. Iar daca in felul acesta isi cistiga existenta e foarte bine.
Potrivit unui sondaj publicat recent in presa, sinteti perceput drept cel mai bogat candidat la presedintie. Cum comentati acest lucru?
De aproape 11 ani sint in miezul politicii din Romania, la nivelul cel mai inalt. Am plecat cu un crez in decembrie 1989 si, timp de 11 ani, viata mea si a familiei mele s-a desfasurat, practic, din pacate in miezul acestei politici. Am muncit din greu si am avut prea putine concedii, prea putine zile libere. De multe ori, am muncit cite 12-14 ore pe zi si nu m-am putut ocupa absolut deloc de a-mi face o stare materiala mai importanta.
E foarte tulburator ca exista o astfel de perceptie publica. Sigur, ma intreb si ce valoare poate avea sondajul acela. Dar incerc sa iau de buna treaba asta, insa nu pot sa-mi explic acest lucru. Realitatea concreta este ca dintre toti candidatii, din pacate, nu spun asta cu bucurie, sint singurul care nu are o locuinta proprie, care nu are o proprietate imobiliara proprie, care nu are o afacere proprie, care nu are o participare cu actiuni la o societate care sa dea randament si sa scoata bani.
Daca ajung presedinte, timp de 4 ani iar n-o voi putea face. Cu alte cuvinte, voi ramine la acelasi nivel de avutie ca si pina acum. Ceea ce am reusit insa, din ce am agonisit eu si sotia mea, am reusit sa le ajutam pe cele doua fete ca sa aiba fiecare o locuinta ei. Catinca are un aprtament de 3 camere in Dorobanti, iar Oana are un apartament de 2 camere la Sala Palatului.
