Asistam de doi ani la un tip de comportament public ajuns la apogeu saptamana trecuta. Spun public, nu politic, pentru ca in ce-i priveste pe alesii neamului nimic nu-i nou sub soare. Cei de dinainte sau cei de dinaintea celor dinaintea actualilor guvernanti nu erau cu nimic mai breji. Si poate ca nu suntem noi capabili sa recunoastem ca asa e politica oriunde in lume .
Singura schimbare adevarata care s-a produs in Romania dupa alegerile din 2004 este aceea ca lucrurile au fost lasate sa scape de sub control , dintr-o populista “transparenta”, chipurile aducatoare de puncte electorale. Usile budoarelor politice au fost larg deschise, iar gazetarii avizi de rating si tiraje au dat buzna, tragand dupa ei publicul care, de nevoie sau poate chiar de voie, urmareste cascada de dezvaluiri.
Se poate spune ca asa e in democratie si ca este de preferat aceasta isterie mediatica linistii de tipul celei asternute in timpul guvernarii PSD. Cum clientul nostru este stapanul nostru, politicienii sunt in slujba celor care le-au acordat votul, iar gazetarii si comentatorii – in slujba cititorilor si a telespectatorilor, nu va cuteza nimeni sa critice comportamentul de microbist al alegatorului. Este dreptul sau, castigat odata cu “tinerii aia care au murit in Decembrie”. Ar fi de asteptat insa ceva mai multa sinceritate din partea protagonistilor.
Asa cum exista jurnalisti cu voci sonore care inca mai patruleaza in transeele sapate la inceputul anilor “90 si nu accepta in ruptul capului ca politicienii nu se impart in “buni” si “rai”, cu referiri cat mai generale posibil , sunt si politicieni intorsi cu cheia, care pot sa jure cu Biblia intr-o mana si Constitutia in cealalta ca albul e negru si viceversa, daca asa au primit dispozitie pe linie de partid. Si nu aceasta ar fi marea problema. Dar principalele teme de confruntare nu se refera nici la ideologii, nici la doctrine, nici la programe economice sau sociale.
Fondul “problemei” este eludat cu o consecventa demna de o cauza mai buna, disputele ducandu-se in jurul sintagmei “ba pe-a mamei dumneavoastra”. Cat sunt in Opozitie, tipa ca din gura de sarpe ca “aia de la Putere” le racoleaza primarii, guverneaza prin ordonante de urgenta, sunt corupti, sunt grijulii doar fata de clientela politica si nu fata de popor si alte asemenea, dupa care, cand roata se invarte, se dovedeste ca si ei sunt atinsi de aceleasi naravuri.
Chintesenta acestor apucaturi gaunoase o reprezinta chiar schimbul de biletele dintre cele doua Palate. Iar exponentul ipocriziei absolute este un individ care, exceptand cazurile cand e sunat pe firul scurt de la Cotroceni, raspunde neintrebat de nimeni la numele de Boc. Pe primarul-zburator l-a apucat plansul cand a vazut “tentativa ingrozitoare de influentare a actului de justitie” comisa de premier, si rasurile (dl Boc are doua rasuri – cu unul rade juridic si cu celalalt – politic) cand a vazut cum incearca Voiculescu sa-l infunde pe presedinte intr-o speta absolut similara.
Cata vreme vom cultiva acest spectacol – noi toti, actorii, cronicarii si spectatorii -, nimeni nu va iesi in castig. Actorii vor muri de stres, spectatorii de foame, iar gazetarii isi vor dubla castigurile, dar vor cheltui triplu pe Metroclopramid.
