Lansata la apa cu surle si trimbite in urma cu aproape patru ani, corabia ApR pluteste acum in deriva pe apele tulburi ale politicii. Din ditamai transatlanticul nu a mai ramas decit numele, zugravit cu litere de-o schioapa pe o goeleta dezmembrata. Cirmaciul este insa la fel de mindru ca in prima zi. Nu conteaza ca valurile i-au inghitit buna parte din echipaj, ca unii secunzi au dezertat, iar apa a patruns peste tot. El priveste trufas inainte si incearca sa acosteze prin diverse porturi, doar-doar va gasi intelegere ca sa-si repare vasul pe datorie si sa poata din nou sa faca croaziere de lux. |n aceste conditii, un murmur de revolta se aude din ce in ce mai pregnant. Problema care se pune in momentul de fata este daca va mai rezista corabia furtunii care se anunta la Conventia Nationala. Toata lumea asteapta sa se intimple ceva. Bine, rau, numai sa se intimple. Ca lucrurile nu sint nici pe departe roz, o confirma si interviul pe care ni l-a acordat in exclusivitate Iosif Boda, unul dintre cei cinci fondatori ai partidului.
Domnule Iosif Boda, ati creat impresia ca, in cazul in care ApR decide simbata sa vireze doctrinar spre centru-dreapta…
As lamuri unele lucruri. Pentru ca lucrurile nu sint asa de simple cum rezulta din declaratia domnului Tinca. Trebuie inteles un lucru: ApR nu este al lui Melescanu. El nu este un Ludovic al XIV-lea al ApR, care sa poata sa spuna “Partidul sint eu, voi toti ceilalti puteti pleca”. Nimeni nu-si poate expropria un partid.
Nici macar presedintele sau. O institutie odata creata, un partid politic, de regula depaseste limitele initiatorilor. Iar Melescanu n-a fost singur atunci cind a pornit la drum. Noi l-am acceptat in tot acest timp ca lider, ba chiar ni l-am insusit. Dar ApR nu exista numai datorita lui Melescanu.
A existat pentru ca noi la inceput am avut o anumita doctrina. Ca nu ne-am tinut de ea, este alta mincare de peste. Poate ne-a fost frica de ea, sau poate ne-am speriat de ea. Va spun insa ca daca “grupul celor cinci” nu era, nu era nici domnul Melescanu. Este perfect adevarat ca noi ni l-am asumat si am construit ApR in jurul sau.
Daca vorbim de doctrina, eu nu fac alergie cind e vorba de dreapta, de stinga, de centru-dreapta sau centru-stinga. Trebuie sa spun ca nu virajul catre centr-dreapta in sine m-ar deranja. Ci faptul ca ApR, de o buna bucata de vreme, este conceputa chiar de liderul sau, ca un fel de minge pe care astazi poti s-o vopsesti in verde, miine in rosu… Nu cred ca e posibil asa ceva.
Asta e o treaba mult prea serioasa, dupa parerea mea, care nu poate fi transata printr-o simpla declaratie, fie ea a domnului Viorel Catarama sau a lui Teodor Melescanu.
Schimbarea orientarii doctrinare, ca si aliantele sau fuziunea cu un alt partid, constituie atributul exclusiv al Conventiei Nationale sau Conferinta sau Congres Extraordinar. Asadar, Consiliul de simbata poate dezbate si propune, dar nu poate decide. Poate insa sa ia din nou act de retragerea intregii conduceri din fruntea ApR.
Apropo de pasul inapoi, dvs. ce veti face?
Eu am facut pasul inapoi. Intre cele doua tururi, la o sedinta din asta tip “inainte de a ma naste eu”, cu bannere si stegulete, am demisionat din toate functiile de conducere pe care le detineam in ApR.
Cite le mai detineam, ca nici dracu’ nu mai stie care dintre noi mai este membru in Biroul Executiv si care nu. Eu sint chiar curios cine va veni la Consiliul asta National din 10 februarie.
Credeti ca se mai poate face ceva pe partea stinga a scenei politice, care este destul de ocupata acum?
Si ce daca stinga este puternica? Aparent este foarte puternica, cita vreme exista patru partide care se revendica a fi social-democrate. Polarizarea lor ar fi o posibilitate, sau daca nu chiar o necesitate.
Crearea celuilalt picior al scenei politice românesti, dreapta sau centru-dreapta, este cel putin la fel de importanta, daca vreti, precum succesul guvernarii Nastase.
Si atunci de ce nu va vedeti pe acest “picior de dreapta”?
Nu conteaza daca eu vreau sau nu. Un lider n-ar trebui sa se reprezinte numai pe sine, ca atunci nu mai este un lider politic. Nu vine cineva si zice “hai sa mergem pe varianta cealalta, ca e liber drumul, iar pe aici este aglomerat”.
Asa cum nici cu declaratia “hai sa fac o alianta cu PD” nu faci mare scofala acum! Nu este o perioada de aliante, ci de fuziuni. Asta daca vrei sa fi serios politic.
NU se pune problema de ce ne-ar placea unuia sau altuia dintre noi, ci de ce anume ar fi necesar sa facem. Mie poate sa nu-mi placa PDSR si sa sustin ideea fuziunii cu PDSR, poate sa nu-mi placa PNL si sa sustin ideea fuziunii cu PNL, daca e necesar. Aici nu e vorba de optiuni doar personale. E nevoie de decizia unei comunitati politice, a unui partid.
Ce credeti ca ar trebui sa faca ApR in momentul de fata?
Sa functioneze ca un partid politic si nu ca o gasca. Sa-si consulte structurile, pentru ca la noi s-a manifestat, din pacate, efectul Ceapaev. El avea chestiunea asta, se urca pe cal, digi-dim, digi-dim si se trezea in rindurile dusmanilor. Dadea cu sabia si cind se uita in spate armata nu-l mai urma, nu era nimeni.
Asa a patit si conducatorul ApR, a zis digi-dim spre PUNR, digi-dim spre PSDR, digi-dim spre PNL. Acum, din nou, digi-dim spre PD sau “centru-dreapta”. Aici e vorba de o decizie politica. Vad ca domnul Melescanu a preluat de la Petre Roman – asa se explica poate si apropierea lor – teza potrivit careia “cu cit pleca oameni mai multi si mai valorosi din partid, cu atit partidul se intareste”. Pai daca toate plecarile de la noi nu conteaza…Sa va spun cinstit, eu am ramas masca.
Cit sint eu de cu singe rece la chestii de acest gen, tot nu pot sa pricep care sint ratiunile acestor miscari politice. Daca tot vorbim de viitoarea orientare a partidului, ApR trebuie sa-si aleaga mai intii o conducere legitima. La ora actuala nu mai are o conducere legitima, pentru ca domnul Melescanu a tot anuntat de citeva ori ca a demisionat din functia de presedinte al ApR, iar toti membrii Biroului Executiv Central sint demisionari.
Verbal…
Eu as zice chiar formal. A zis ca daca ApR nu ia peste 10 la suta – nu ca nu intra in parlament! – demisioneaza. Deci eu astept ca ApR sa aiba o conducere legitima si, functie de ce se va decide la un Congres al partidului, s-o apuce intr-o directie.
Eu as fi cel mai fericit om sa pot spune ca in momentul de fata ApR are sanse, cu actuala conducere, sa mearga de sine statator. Nu pot sa spun asta. |n principiu, nu resping din start nici o optiune doctrinara serioasa.
Nu spun ca nu se poate merge, de exemplu, catre un partid de centru-dreapta, spun doar ca nu se poate sa ne schimbam orientarea politica mereu dupa directia din care vine mirosul de slanina prajita. Si, ceea ce consider ca este foarte important, nu cred ca la ora actuala sint posibile aliante, si nici nu sint avenite. Acum sint necesare fuziunile.
S-au mai vazut cazuri de aliante “contra naturii”, iar justificarea folosita este “asta e politica”.
E adevarat ca noi, ApR-ul, ne-am si imbratisat si ne-am “aia” cu toata lumea. ~sta a fost pacatul nostru in acesti trei ani: nu ne-am stabilit intr-un loc anume. Dar ideea ca PD ar putea deveni alternativa la guvernarea PDSR este iluzie. Am auzit de dragoste intre doi barbati, intre doua femei, dar n-am auzit ca din astfel de dragoste sa se nasca un copil.
Nu cred ca doua partide provenite din acelasi trunchi doctrinar, social-democrat, sa se poata alterna la guvernare de pe aceeasi parte a terenului. PD insusi, daca vrea sa fie alternativa, trebuie sa faca un pas mai la dreapta scenei politice, mai spre centru-dreapta. Dar aici exista o forta foarte serioasa, care este PNL. Trebuie efectiv gindit care sint necesitatile României si ce sanse sint de a cistiga alegerile din 2004.
Din ce spuneti, rezulta ca toate drumurile sint inchise. Ar trebui ApR sa-si puna cruce?
Nu poate nimeni sa spuna cu inima usoara ca ar trebui sa-si puna cruce. S-ar putea ajunge insa si aici. Poate ca asta a fost rolul nostru pe scena politica: sa aduci in doi ani la 20% un partid care se naste cu 5%, si sa-l prabusesti apoi in cinci luni… Aici imi asum si eu partea mea de responsabilitate, dar aceasta responsabilitate trebuie sa si-o asume mai ales cei care au avut tot timpul piinea si cutitul.
Cei care au avut, si nu exagerez cu nimic, putere discretionara in partid. ApR trebuie sa-si decida soarta. Nu cred ca singura are vreo perspectiva. Iar cu actuala conducere n-are nici o sansa pe scena politica.
In conducerea asta ma includ si pe mine. Cred in orice caz ca trebuie sa vina persoane mai tinere decit mine si decit Melescanu. Oameni care au o alta pozitionare din start, astfel incit sa poata cumula mai multa energie si mai multa forta.
