Societatea civila din Romania a facut un ou. O mica demonstratie in legendara Piata a Universitatii. Nu stim exact cine sunt cei de acolo, poate nici nu conteaza, stim insa ce vor. Sau mai bine zis ce nu mai vor. Nu-l mai vor pe Basescu si nu-i mai vor pe politicieni in general. Sunt ba pasnici, ba violenti, ba provocati, ba provocatori. Astea sunt, de fapt, detalii.
Conteaza acum modul in care ceilalti se raporteaza la aceasta “mica revolutie”. Exceptandu-l pe Traian Basescu care ii ignora si pe ciracii lui pedelisti si nu numai, care se ascund si ei pe unde pot, restul lumii se poarta cu manifestantii de la Universitate asa cum te porti cu un ou. Politicienii din Opozitie, desi nu sunt acceptati, deocamdata, printre “revolutionari”, ba chiar sunt bumbaciti la fata locului, ii incurajeaza, cu jumatate de gura, pentru ca in prima faza au un obiectiv comun: debarcarea lui Basescu si a regimului sau “criminal”. Mass-media e si ea ca elefantul in magazinul de portelanuri si ignora, de dragul ratingurilor uriase, faptul ca acolo, in piata, e anarhie in stare pura, care daca nu e canalizata corespunzator (nu neaparat legitim!) nu duce nicaieri.
Ne bucuram ca niste copii ca in sfarsit mamaliga e pe cale sa explodeze, iar cei care isi permit luxul sa se intrebe ce facem “dupa” sunt taxati drept retrograzi si contrarevolutionari. Si totusi, aceasta e intrebarea legitima. Exista doar doua variante, exceptand, desigur, haosul. Prima ar fi sa alegem din nou “raul mai mic”, sa ne entuziasmam de schimbare, dupa care sa asteptam scrasnind din dinti urmatoarele alegeri sau, dupa caz, urmatoarea revolutie. Cealalta solutie ar trebui asteptata sa vina din zona Romaniei tacute. A profesionistilor, a oamenilor onesti care au refuzat cu obstinatie pana acum sa se amestece in troaca politicii.
Din pacate, sau poate chiar din fericire, nu ne putem astepta la o aparitie mesianica. Iliescu, Constantinescu si mai nou Basescu au reusit sa spulbere, in 20 de ani, mitul salvatorului pe cal alb. E nevoie de mai mult decat un om, e nevoie de o miscare. Iar aceasta miscare incepe sa prinda contur, pentru inceput in mediul virtual. Se numeste “Impreuna 2012”, a fost initiata de Bogdan Naumovici si este “un loc de unde sa porneasca inlocuirea intregii clase politice actuale, cu oameni care inteleg si pretuiesc libertatea, corectitudinea si munca. Scanteia de la care sa se aprinda revolutia oamenilor decenti din Romania”.
Cum s-a ajuns aici? Ne explica initiatorii in manifestul miscarii, intitulat sugestiv “Sfarsitul lumii lor”: “Dupa douazeci de ani de injurat in fata televizorului, sau de ragusit inutil in strada, doar pentru a fi dezamagiti de aceiasi politicieni care s-au plimbat pe la toate partidele, e limpede ca nu mai avem ce astepta de la ei. (…) Partidele actuale nu sunt nici de stanga, nici de dreapta. Nu reprezinta, de fapt, pe nimeni, pentru ca nu au fost create sa ne reprezinte pe noi, ci pe ei. Ele sunt doar de-a stanga si de-a dreapta bugetului de stat, pentru ca din el se hranesc si pentru ca au aceiasi parinti: fostii activisti si pasivitatea noastra”.
Seamana pana la congruenta cu sloganele din Piata. Diferenta este ca ni se ofera si alternativa. Cine sunt cei din miscarea “Impreuna 2012”? Ne spun chiar ei: “Suntem cei care eram prea tineri ca sa stim ce sa facem cu Revolutia sau cu Piata Universitatii ’90, si i-am lasat sa ni le fure. Suntem <decreteii> care ne-am facut familii, afaceri si cariere, dar ne-am ratat proiectul politic. Dar si tinerii care terminam acum o facultate, doar ca sa ne izbim de zidul somajului. Suntem doctorii care am ales sa ramanem in tara si sa salvam vieti. Suntem profesorii care ne urmam vocatia, in ciuda salariilor mizere. Suntem antreprenorii care am dori sa ne dezvoltam pe o piata libera, intr-o competitie cinstita, fara licitatii trucate si firme-capusa. Suntem angajatii care ne dorim sa fim recompensati asa cum meritam, in functie de performantele noastre. Suntem toti romanii care ducem Romania inainte!”.
Nevoia de schimbare este evidenta. O demonstreaza inclusiv excelenta analiza a colegului meu “Finantist” Ionut Balan, pe care o puteti citi in urmatorul numar al revistei “Finantistii”. Productivitatea muncii in Romania este la jumatate din media Uniunii Europene, nu din cauza oamenilor lenesi, nu din cauza decalajului tehnologic de nesurmontat fata de tarile vestice, ci din cauza alocarii clientelare a resurselor si a distorsiunilor provocate in economie de toate guvernele din ultimii 20 de ani. De aceea, o solutie venita dinspre oamenii care au performat in economie, indiferent la ce nivel, nu poate fi decat salutara. Vor fi voci care sa spuna ca o astfel de miscare nu face altceva decat sa confiste protestul “pur” al celor din Piata. Corect, numai ca, de aceasta data, e vorba de o confiscare mai mult decat benefica. De acest lucru se vor convinge, probabil, copiii nostri, care poate vor trai “intr-o tara din care sa nu mai vrei sa pleci. O tara unde sa vrei sa te intorci”.
