Precedat de o furibunda campanie de presa in care ziaristii nu puteau trimite linistiti editiile la tipar fara sa imagineze cel putin doua-trei scenarii cu privire la destinul politic al lui Ion Iliescu, discursul rostit de acesta la Consiliul National al PSD a fost asteptat cu sufletul la gura de intreaga suflare romaneasca. Iar asteptarile tuturor au fost rasplatite cu varf si indesat.
„Slabirea muncii de partid, birocratizarea structurilor, slaba comunicare intre structurile centrale si locale, pierderea identitatii proprii de partid social-democrat, subordonarea partidului fata de guvern, clientelismul ca politica de promovare, comportamentul arogant al unor lideri , precum si faptele care au permis etichetarea partidului drept unul al coruptilor, parvenitilor si imbogatitilor”. Acestea sunt, in opinia lui Ion Iliescu, cauzele care au dus la pierderea alegerilor de catre Partidul Social Democrat.
Trecand peste mania de-a dreptul proletara revarsata asupra „arogantului” Nastase, Ion Iliescu scapa din vedere, deliberat sau nu, un amanunt esential . PSD s-a luptat in ultima campanie electorala cu doua anateme, speculate la maximum de Alianta: partid al coruptilor si partid criptocomunist.
Daca in ce priveste primul epitet Ion Iliescu se apara (nu foarte convingator) cu eticheta de om “sarac si cinstit”, acuzatiile de comunism i se datoreaza aproape in exclusivitate. Si par de-a dreptul ilare incercarile de a acredita ideea ca o eventuala victorie a sa in fata lui Mircea Geoana ar fi constituit adevaratul semnal al modernizarii PSD.
De fapt, din fulminantul discurs tinut in fata “noilor ciocoi” din partid se desprind clar doua lucruri. In primul rand, batranului activist nu i-a picat deloc bine la pipota a doua mare marginalizare din cariera.
Refuzand cu obstinatie sa accepte regulile jocului democratic, el a incercat sa-si convinga “tovarasii” de drumul gresit pe care a apucat-o partidul, care se indeparteaza pe zi ce trece de nobilele idealuri ale socialismului, oranduirea dupa care tanjeste nostalgic la 15 ani de la revolutie.
A doua concluzie este chiar mai greu de digerat pentru cel obisnuit de atatia ani sa-i fie sorbite cu nesat vorbele si votate prin ridicare de maini, in unanimitate, ideile. “Sunt obligat sa-mi reconsider relatiile cu actuala conducere a PSD”, a spus Iliescu, mentionand ca va medita in continuare asupra “oportunitatii mentinerii calitatii de membru de partid”.
Din pacate, gestul sau de fronda n-a avut nici pe departe efectul scontat. Tot mai putini si mai nesemnificativi sunt cei dispusi sa-l urmeze. Si asta pentru ca socoteala e simpla: intre un corupt si un comunist e mai usor sa-l alegi pe primul. Pentru coruptie exista, cel putin teoretic, un leac.
