Deşi deosebit de încrâncenată la nivelul declaraţiilor candidaţilor şi ale susţinătorilor acestora, campania electorală încă nu a atins acel prag de suportabilitate în ceea ce priveşte latura „publicitară”. Videoclipurile încă nu sunt gata sau poate nu sunt programate din motive de strategie, banner-ele, mesh-urile şi afişele încă nu au acoperit toate gardurile/faţadele/intersecţiile, iar la capitolul creativitate încă nu se simte nimic.
Dacă de la Mircea Geoană, Corneliu Vadim Tudor sau Hunor Kelemen, candidaţi cu electorat tradiţional şi destul de conservator, nu ne aşteptam la campanii foarte „vioaie”, nici Crin Antonescu sau Traian Băsescu nu excelează la acest capitol. Liberalii au avut în ultimele campanii electorale execuţii proaste şi foarte proaste ale materialelor publicitar-electorale, aşa că nu ne miră nici acum pozele slabe ale lui Crin Antonescu montate pe afişe cu cromatică îndoielnică cel puţin şi lipsite de orice urmă de originalitate. Marea decepţie o reprezintă însă campania lui Traian Băsescu.
Unde sunt ardeiul din 2000 sau diplomatul din 2004? Nimic din toate acestea.
În Bucureşti, afişele electorale ale lui Traian Băsescu sunt absolut banale, au un slogan încropit pe genunchi – „Băsescu pentru România” – şi, aparent greu de înţeles!, nu conţin fotografia candidatului! Misterul este însă rapid dezlegat când vedem afişele realizate de PD-L pentru susţinerea referendumului. Acestea, mult mai multe ca număr, mult mai atent lucrate, dominate de clasica poză „şantalie” a candidatului şi de un slogan ameninţător – „De ce le-a fost frică nu vor scăpa” – par a fi cele „pe bune”.
De aici concluzia se impune fără drept de apel: „găselniţa” campaniei lui Băsescu este tocmai referendumul, care îndeplineşte simultan trei obiective: este o temă populară, care nu lasă electoratul indiferent, existând deci posibilitatea ca prezenţa la vot să fie una superioară, va acapara în bună măsură dezbaterile din campanie şi, nu în ultimul rând, îi permite lui Traian Băsescu să se poziţioneze ca luptător împotriva sistemului ticăloşit, identificat în maniera „322”.
Aşa că cei care s-au grăbit să acuze lipsa de inspiraţie a lui Felix Tătaru şi a celorlalţi strategi ai campaniei lui Băsescu ar face bine să se mai gândească puţin. Până la urmă, rezultatele sunt judecate în registrul eficienţei, şi nu al premiilor de creativitate. Or, ce mai putea să le spună Băsescu românilor după cinci ani în care n-au trăit mai bine, ci doar mai zgomotos? Să vină cu alte promisiuni „de bine” în plină criză economică? Ar fi fost pierdere de vreme.
Bărbatul dârz care se luptă cu sistemul, care nu se abate niciun milimetru de la litera Constituţiei, care ţine cu oamenii de dragul cărora scutură şi talanga în faţă la Cotroceni, este pregătit să lupte încă cinci ani. Cu cine? Cu „Coaliţia de la Grivco” – personificările de acest fel au marele avantaj că sunt memorabile -, nişte oameni răi care i se opun pentru că vrea să le ia privilegiile.
Iată o construcţie pe cât de ipocrită şi artificială, pe atât de încrâncenat prezentată de actorii PD-L în frunte cu Traian Băsescu. Dacă adăugăm şi întregul arsenal de mizerii cu care agitatorii PD-L au invadat Internetul, avem ta-bloul unei strategii care, departe de a friza genialitatea, este eficientă. Rămâne de văzut dacă va fi eficientă şi la nehotărâţi sau numai la electoratul propriu. Căci şi sifonul este acidulat, dar nu e apă minerală, fie ea şi Bucovina.
