Alegerile au trecut, asa cum au fost ele, bune-rele, acum pe masa de operaţie a profesorului Băsescu se află, în chinurile facerii, noul guvern. Primele declaraţii de după aflarea rezultatelor au avut o pronunţată tentă ideologică, toate partidele clamând de la înălţimea procentelor obţinute că sunt dispuse la negocieri cu oricine, dar, când vine vorba de prinţipii, carevasăzică de ideologie, nu sunt dispuse la niciun compromis.
Dar despre ce compromis putem vorbi câtă vreme partidele de dreapta n-au avut nicio reţinere în a semnaliza stânga în ultimul an si jumătate, iar PSD nu numai că nu combate „cancerul capitalist“ adus de cota unică, dar mai si supralicitează, spunând că pentru salariaţii aflaţi sub media pe economie va reduce cota respectivă de la 16 la 10%?
Săptămâna trecută am putut urmări, aproape 24 de ore din 24 , la televizor, numai sabloane scrise impersonal de consultanţii strategici, pentru care politicianul este un detergent, iar alegătorul – o gospodină semi-analfabetă. Am văzut un Tăriceanu mai arogant decât Năstase si mai dusman cu acuzativul decât Vanghelie, un Mircea Geoană care se dădea desteptac în faţa camerelor de filmat, desi avea pe spate suvoaie reci de transpiraţie provocate de baronii acum uninominali, un Emil Boc în stare să-si contrazică, de dragul lui Băsescu, si manualele pe care le-a scris sau un Stolojan absent din toate locurile si momentele în care se presupune că erau decizii de luat.
Consultările de la Cotroceni nu au reprezentat altceva decât bifarea unei proceduri menţionate în Constituţie. Singurul lucru pe care îl aveau de spus partidele acolo era dacă doresc sau nu să intre la guvernare. Pentru că, desi ar părea contra naturii ca un partid să nu dorească asta, în actualele condiţii, fără buget si cu vistieria ţării goală, nu e foarte tentant pentru nimeni.
Nu stim ce i-au spus cu adevărat liderii partidelor presedintelui, cert este că viitoarea formulă guvernamentală va trebui să plece de la un adevăr fundamental: campania a trecut, „programele“ sunt numai bune de aruncat la cos, totul se ia de la zero. Sau, mai bine zis, de la minus cât o fi gaura din buget lăsată de Tăriceanu.
Presupunând că PD-L chiar e de măritat, presedintele-tată va trebui să cumpănească bine între cei doi pretendenţi. Grea alegere, asa că nu ne-ar mira să-si trimită fata la produs, nemăritată, sau s-o lase într-un concubinaj provizoriu cu descendenţii lui Attila. Sau mai bine să i-o dea lui Tărigeoană? Decizie grea, Traiane, fă-te că lucrezi!
