Aflat în vizită de lucru în oraşul găzarilor, prim-ministrul a încercat, printr-un discurs interminabil, s-o dea la întors ca la Ploieşti. În viziunea domniei sale, există premise sănătoase pentru ca PDL să câştige alegerile locale şi parlamentare din 2012 şi, pe cale de consecinţă, să continue guvernarea. O singură piedică stă în calea măreţelor planuri ale micului Boc: presa ticăloşită a indus opiniei publice ideea – complet falsă! – că actualul guvern ar fi incompetent şi că toate măsurile pe care le ia sunt fie generate de incompetenţă, fie în folosul clientelei politice, şi nu al poporului.
Aşa că domnul Boc, având de la preşedinte ceva în pupa, nu se ştie încă exact dacă este vorba de vânt sau de un şut, a dat un exemplu de „live performance“, spre ştiinţa discuţologilor de partid care prestează în persoană sau prin telefon, la emisiunile de la televizor. Le-a arătat ditamai premierul cum trebuie să prezinte măreţele realizări, adică răspicat şi cu multe cifre, în aşa fel încât, vorba sociologului, dacă nu poţi să-i convingi, măcar încearcă să-i zăpăceşti.
După ce a oferit aşa, din poignet, un exemplu de calcul, cu scăderea şi apoi revenirea salariilor bugetarilor, cu 25% aplicat la brut care generează 23% scădere la net, deci mai puţin, aşa că e normal, când creşte înapoi, cei 15% adăugaţi la brut vor aduce doar trei’şpe-pai’şpe la sută la net, premierul şi-a mobilizat oastea: da-ţi-le dom’ne peste bot la nesimţiţii ăia care spun la televizor că Guvernul se încurcă în socoteli, fiţi mai convingători ca ei!
Acum, dacă onorata audienţă a priceput cum trebuie să presteze la televizor un pedelist de nădejde, mai rămânea ca antrenorul-jucător să le spună şi care sunt principalele atracţii ale guvernării portocalii. Din păcate pentru oameni şi din fericire pentru bugetul statului, proiectele lui Boc sunt deocamdată doar în stadiul de idei.
Doamna Udrea va face 10.000 de kilometri de drumuri judeţene şi comunale, practic unica şansă de modernizare a ţărişoarei, un program în valoare de 4 miliarde de euro care va fi însă decontat de următorul guvern. Toţi primarii din România, probabil cei ai PDL, vor avea până la anul cel puţin un proiect terminat, nu contează că e o sală pentru pescuit sportiv indoor sau o telegondolă care să unească turla bisericii de fântâna de vizavi de magazinul universal, plus alte 2-3 proiecte în derulare, astfel încât electoratul să poată observa îndeplinirea, fie şi parţială, a promisiunilor din campania trecută.
Apoi, pentru ca să nu vorbim doar de viitor , despre ce vrăji vor mai face primarii noştri, Emil Boc a prezentat şi un motiv de mândrie din prezent. În primii săi doi ani de guvernare a atras fonduri europene de 10 miliarde de euro, faţă de Tăriceanu, care în ultimii săi doi ani de mandat şi primii ai României în UE nu a reuşit să soarbă decât vreo 200 de milioane. Încurajat de acest succes, premierul şi-a definit strategia de creştere economică pentru următorii doi ani, bazată pe absorbţia banilor europeni şi, desigur, pe investiţii publice. Orientate, aşa cum arătase mai înainte, în mod haotic către toţi primarii. Pentru că, se ştie, unde sunt investiţii publice vin şi voturile, cresc şi conturile.
În final, prim-ministrul a avut o vorbă bună şi pentru pensionari. Nu, nu s-a referit la extinderea bazei de impozitare a contribuţiei pentru sănătate la întreaga pensie pentru cei care depăşesc pragul, şi nici la militarii care şi-au văzut pensiile amputate prin recalculare. Ne-a povestit, a nu mai ştim câta oară, despre foştii lucrători încadraţi în grupele 1 şi 2 de muncă: cei pensionaţi înainte de aprilie 2001 vor primi ceva în plus de anul acesta, iar cei pensionaţi după această dată vor fi cadorisiţi din 2012.
Ca să fie convingător, a avansat şi nişte cifre. Sunt 1,54 milioane de pensionari în această situaţie, pentru care majorările de pensii vor genera un efort bugetar de 403 milioane de euro. Obişnuit cu împărţelile, dl Boc a făcut şi împărţirea. I-a dat o medie de 93 de lei per capita. Nu s-a ridicat nici măcar la nivelul lui Ceauşescu, care pe 21 decembrie 1989, împins de la spate de Elena lui, le promitea românilor încă 100 de lei la salar.
