Cind a inceput declinul PNTCD, domnule Constantin Dudu Ionescu?
Daca il putem numi asa, declinul PNTCD a inceput din momentul in care, ajunsi la guvernare, noi n-am priceput ca ne aflam la sfirsit de secol XX si nu ne-am adaptat gindirea strategica – care este una buna si absolut obligatorie pentru oricine vine la guvernare – la mijloacele acestui sfirsit de secol, ceea ce presupune in primul rind o mai buna cunoastere a societatii careia ii apartinem si nu acea simpla sondare de pe strada a alegatorului.
Sigur, si aceea este importanta, pentru ca trebuie sa comunici cu oamenii, dar astazi se fac studii sociologice importante si noi cred ca am uitat sa facem acest lucru.
Am uitat, in acelasi timp, si asta este o carenta mai veche a noastra, sa comunicam. Atit pentru cetateanul obisnuit, cel care suporta rigorile reformei, cit si sa transmitem mesaje celui care este activ in PNTCD si care, iata, nu s-a mai putut mobiliza in campania electorala.
Poate fi considerata retragerea lui Emil Constantinescu din cursa prezidentiala drept “lovitura de gratie”?
A fost un soc pe care atit partidul cit si Conventia l-au resimtit. Era, de fapt, al doilea soc pe care il resimtea CDR dupa decizia PNL de a candida pe liste proprii in alegerile locale.
Desi a fost absorbit pina la urma, acest soc a lasat urme adinci in constiinta electoratului, ceea ce ne-a condus la situatia de a nu mai fi partid parlamentar.
Credeti ca CDR 2000 ar fi obtinut un scor mai bun daca s-ar fi prezentat cu un candidat propriu la prezidentiale?
Eu cred ca CDR 2000 nu putea sa scoata un candidat mai bun decit domnul Mugur Isarescu. Parerea mea este ca actualul premier a fost de departe cel mai bun candidat pe care l-a avut România.
Poate ca daca ar fi avut un candidat propriu, perceput ca o voce venita din interior, Conventia ar fi obtinut un scor mai bun, dar nu cred ca diferenta ne-ar fi fost suficienta pentru a intra in Parlament. Iar faptul ca Mugur Isarescu a fost un candidat independent nu este principalul handicap pe care l-a avut CDR in aceste alegeri.
Nu regretati acum ca nu ati acceptat ca PNL sa devina vioara intii in Conventie, ceea ce ar fi putut fi interpretat ca un semnal de schimbare?
Nu cred ca acea pretentie a PNL a fost una reala. Sustin, cum de altfel am sustinut si atunci, ca de fapt acesta a fost doar un pretext pentru ca liberalii sa poata parasi cu fruntea sus Conventia Democrata.
PNL luase de mai mult timp aceasta decizie si au incercat sa se delimiteze de toate neajunsurile acestei guvernari. N-as vrea sa se inteleaga din aceasta vreo unda de repros. Nu le poti reprosa adversarilor propriile tale greseli. Asa cum nu putem reprosa presedintelui tarii sau organizatiilor locale ale PNTCD greselile pe care le-am facut noi, conducerea.
Dat fiind scorul obtinut la alegerile de duminica, n-ar fi avut PNTCD sanse mai mari sa intre in Parlament daca ar fi candidat pe liste proprii?
Eu am fost inca din 1996, dupa alegeri, un sustinator al prezentarii PNTCD ca o entitate de sine statatoare pe scena politica. Mi-aduc aminte ca atunci am avut discutii aprinse cu privire la organizarea primei conferinte de presa de dupa alegeri. Pina la urma am reusit sa-i conving sa avem noi prima conferinta de presa, inaintea celei a CDR.
Dar in situatia pe care am avut-o dupa alegerile locale, nu cred ca ne mai puteam permite sa ne prezentam de unii singuri. Cu toate ca au existat voci care au propus acest lucru.
Dupa esecul de la “locale”, in PNTCD au fost doua curente de opinie. Primul sustinea necesitatea schimbarii imediate a conducerii, in ideea de a mai salva ce se putea salva, iar celalalt punea pe primul plan unitatea partidului, care ar fi putut fi afectata in cazul unor alegeri interne inaintea scrutinului din noiembrie. Cistig de cauza a avut cel de-al doilea. Credeti ca ati procedat corect?
Nu cred ca a fost bine, pentru ca s-a dovedit inca o data cit este de actual acel proverb românesc – “boala lunga, moarte sigura”. Eu ma simt vinovat pentru asta.
Nu stiu daca va amintiti, dar noi am avut o intrunire a forului national de conducere la Snagov, imediat dupa alegerile locale, iar eu am fost singurul care am cerut un vot de incredere nominal.
Din pacate, am cedat la rugamintea domnului presedinte Ion Diaconescu si am renuntat la aceasta idee. Imi cer scuze ca am invocat aici o discutie aproape particulara, dar aceasta e realitatea. Acum cred ca n-am facut bine. O astfel de decizie ar fi insemnat poate atunci o trezire la realitate, de care am fi avut mare nevoie.
PNTCD a fost afectat nu numai de problemele pe care le-a avut cu partenerii din coalitia guvernamentala, ci si de propriile erori, cum ar fi desemnarea a doi prim-ministri care n-au confirmat, ba mai mult, au si parasit partidul dupa ce au fost debarcati. Care a fost mecanismul acestor erori majore?
PNTCD plateste astazi pretul reformei. Eu consider ca am avut cele mai bune decizii strategice, dar din pacate nu le-am aplicat consecvent si poate ca nici n-am gasit cei mai buni oameni care sa le puna in practica.
Platim acest pret al guvernarii, desi n-am fost singuri, platim pentru problemele interne care au fost in partid in aceasta perioada si pe care n-am stiut sa le rezolvam la timp si, nu in ultimul rind, platim pentru disputele din coalitie care nu au fost bine gestionate. Nu cred ca trebuie sa le imputam colegilor din coalitie aceasta proasta gestionare, dar nici nu putem sa nu le semnalam.
In ce-i priveste pe cei doi prim-ministri, nu cred ca trebuie sa le imputam ceva lor personal, pentru ca vina o purtam noi, pentru proasta gestionare a resurselor umane din partid. Mai ales ca deciziile in aceasta privinta s-au luat, cu exceptia cazului numiri lui Radu Vasile, in alte foruri decit cele statutare.
Principalul mesaj dat de CDR 2000 in aceasta campanie electorala a fost unul anticomunist. Credeti ca mai este actuala aceasta tema?
Va raspunde un om care nu a fost membru al Partidului Comunist Român – desi nu am facut niciodata caz de acest lucru – si a carui familie a avut de suferit de pe urma regimului comunist.
Nu cred ca la sfirsit de secol XX acesta trebuia sa fie mesajul principal pe care sa-l transmitem electoratului. Ca trebuia amintit ca am ajuns in aceasta situatie datorita celor 50 de ani de totalitarism, asta e alta discutie. De la noi oamenii au asteptat solutii adaptate realitatii sfirsitului de mileniu, nu o intoarcere spre trecut.
Noi avem o traditie remarcabila, dar trebuie sa ne adaptam atit gindirea politica cit si modalitatile de punere in practica a acestei gindiri la realitatile de azi. Realitati care inseamna cu totul si cu totul altceva decit mentionarea pe primul loc a luptei impotriva comunismului.
Ati avut ceva de cistigat de pe urma razboiului mediatic cu PNL, prin care si unii si altii ati incercat sa demonstrati care este singura forta autentica de dreapta din România?
Acest razboi mediatic nu a fost declansat de PNTCD, ci de PNL. Insa noi am marsat. Cred ca este una din marile greseli strategice pe care le-a comis dreapta româneasca si care au adus-o azi in situatia de a cumula doar 12-13 la suta din optiunile electoratului.
Acesta este in mod evident rezultatul unei politici defectuoase si a unei lupte interne pe care in nici un caz nu trebuie s-o aplaudam. Repet, eu am sustinut ideea ca PNTCD trebuie sa se afirme ca o entitate de sine statatoare in spectrul politic românesc, dar s-a dovedit inca o data ca nu putem de unii singuri si ca trebuia sa mentinem o alianta puternica de centru-dreapta.
Cine a impus aceasta strategie? Poate fi o expresie a conflictului dintre generatii?
Aici nu e vorba de virsta, ci de mentalitati. Este vorba de decizii care au fost luate la nivel politic, care ne sint imputabile tuturor celor care facem parte din conducere.
In ce priveste strategia electorala a CDR 200, marea problema e ca aceste decizii nu au fost luate si nici discutate in forurile de conducere ale PNTCD.
Atunci cine le-a luat?
Cei care participau la conducerea Conventiei. Noi eram cel mult informati. Nu doresc sa fie aceasta o imputare, dar cert este ca decizii de acest tip nu pot fi luate de doua-trei persoane.
Demisia in bloc a Biroului National de Conducere este un gest intr-adevar responsabil, sau ne putem astepta ca simbata sa fie desemnati aceiasi oameni in comisia provizorie care va pregati Congresul?
Eu unul cred ca este un gest responsabil. Va spun asta cu toate ca am fost doar putini cei care ne-am semnat demisiile. Primul care si-a prezentat demisia, chiar inainte ca acest subiect sa intre in discutia BNC, a fost Remus Opris. Apoi, in timpul discutiilor, am semnat eu, Radu Sirbu, dl Ciuhandu, Vasile Lupu, Tanase Barde.
Oricum, prin vot, cu 11 la 5 daca nu ma insel, s-a stabilit ca trebuie sa demisionam cu totii. Nu stiu daca ceilalti si-au semnat individual demisiile. Eu unul nu cred in responsabilitati colective. De fapt aceasta este marea noastra problema: in loc sa impunem propriile noastre ginduri, propria noastra ideologie bazata pe adevar si responsabilitate, noi ne-am adaptat la realitatea româneasca in loc s-o schimbam noi. Iar una dintre realitatile românesti este aceasta disipare a responsabilitatii.
Nu poti tot timpul sa acuzi pe altii, sau colectivitati intregi pentru deciziile unor conducatori. Sper ca in forul national de conducere de simbata sa se ia in discutie individual aceste demisii, nu asa la gramada. Mi-ar placea sa cred ca am scapat de aceasta gindire cooperatista de tip totalitar.
Cind va avea loc Congresul?
Dupa parerea mea, estimarile care au fost facute sint mult prea optimiste. Nu cred ca un Congres care sa marcheze o adevarata schimbare in PNTCD se poate face in ianuarie, este prea repede.
Deci sa intelegem ca, desi alegerile s-au incheiat, PNTCD ramine in campanie electorala, interna de aceasta data?
Nu stiu daca o putem numi campanie electorala. Mai degraba o putem numi campanie pentru readucerea partidului si a ideologiei crestin-democrate acolo unde ii este locul. Daca ne vom bate iar pentru locuri, vom pierde si acest prilej, si ma indoiesc ca vom mai avea un altul.
Desi nimeni nu recunoaste, mai multe personalitati vizeaza presedintia PNTCD. Vom asista la confruntarea mai multor platforme, sau va fi doar o lupta apriga de culise?
Eu voi sustine dezbaterea de programe si de idei, nu sforariile. Pentru asta militez si pentru asta ma voi bate. Acest lucru trebuie facut in deplina transparenta, astfel incit cei care vor fi chemati sa ia o decizie, s-o ia in cunostinta de cauza si spre binele partidului.
Veti candida la presedintia partidului?
Este o decizie pe care urmeaza s-o iau impreuna cu cei cu care ma cunosc. Mi-am afirmat de multe ori vocatia, dar o astfel de decizie nu poate fi luata de unul singur.
