Nu mai avem niciun dubiu: Parlamentul actual va deveni din 2012 (sic!) istorie, va intra la apă şi, cu doar 300 de membri, şi aceia într-o singură Cameră, e clar că va trebui să fie evacuat din Casa Poporului, pe motiv de spaţiu locativ excedentar şi de probleme cu fondul de rulment.
De altfel, deputatul Silviu Prigoană, tatăl viitorilor deputaţi Honorius, Silvius şi Maximus, a intuit primul potenţialul de business al modernizării statului român, promisă de Traian Băsescu. Domnia sa visează la un mare mall, comercial sau cultural, nu contează de care câtă vreme va prinde şi el o felie din biznis.
Numai că actualul Palat al Parlamentului este mult mai ofertant decât banala propunere cu care regele tomberoanelor a ocupat săptămâna trecută, vreme de câteva ore , atenţia fătucilor şi locul 2-3 în buletinele de ştiri.
Măgăoaia lui Ceauşescu are cu siguranţă un potenţial mult mai mare , iar o posibilă exploatare în scopuri comerciale se leagă tocmai de punctul său nevralgic, şi anume dificultatea (ca să nu spunem imposibilitatea) de a fi administrată în condiţii de eficienţă economică.
Iată aşadar ideea: dacă nu putem s-o exploatăm, hai s-o dărâmăm. Adică să lăsăm oamenii s-o dărâme. Şi nu cu buldozere, implozii sau cine ştie ce alte tehnici moderne! Ci cu ciocanul, târnăcopul şi, cel mult, cu drujba. În felul acesta am împăca şi capra autohtonă care strâmbă din nas la vederea monumentului de kitsch din buricul Capitalei, dar şi varza străinilor care crapă de fericire fotografiindu-se cu ea mai ceva decât pisicile din povestirile lui Creangă (n.r. – autor român din secolul al XIX-lea).
Vă daţi seama ce invazie de turişti am avea? Dacă punem o taxă modică de 100 de euro pe zi – ceea ce, să recunoaştem, e un chilipir pentru o asemenea distracţie nemaivăzută pe mapamond -, statul ar încasa miliarde de euro în următorii 20 de ani, cât estimează specialiştii în demolări ai „Săptămânii Financiare” că va dura nimicirea mastodontului.
Dacă mai socotim brandul turistic al României care va fi rezolvat gratis – e clar că punem două târnăcoape încrucişate deasupra pozei cu clădirea! -, tonele de suveniruri care vor fi vândute worldwide, festivalurile de bere, mici, cârnaţi de Pleşcoi care se vor organiza pentru miile de demolatori aflaţi în dispozitiv, transmisiile TV exclusive, avem o imagine sumară a unei industrii înfloritoare care se va dezvolta pe orizontală.
Iar pentru domnul Prigoană, cu dedicaţie specială, un supercontract de evacuare a gunoiului şi molozului de pe urma căruia să trăiască bine şi nepoţii micului Maximus. Problemele vor apărea doar la final, când terenul rămas viran va fi revendicat de rechinii imobiliari. Dar să trăim noi până atunci şi-om mai vedea…
