S-a lansat, fara prea mare tam-tam si fara prea multe explicatii, Platforma de centru-dreapta, un brand provizoriu pentru alianta electorala dintre PDL, Initiativa Civica de Centru Dreapta (ICCD) a lui Mihai Razvan Ungureanu, PNTCD, Partidul Noua Republica (PNR) si Fundatia Crestin Democrata (FCD). De fapt, nu a fost lansata o constructie politica, ci doar un manifest benign, la care sunt asteptate sa adere oricate formatiuni politice si civice. Chiar daca e gol de continut, poarta cinci semnaturi celebre – Blaga, MRU, Neamtu, Pavelescu, Papahagi, deci lumea ar trebui sa vada ca dreapta e unita si institutionalizata.
In fapt, aceasta constructie nu este decat o tentativa de pacalire a electoratului, care porneste de la doua realitati. Prima e aceea ca PDL este un brand mult prea erodat, cu care nu se mai poate defila in alegeri, iar al doilea este ca Mihai Razvan Ungureanu, prezidentiabilul scos din joben si necontestat de nimeni din partid, nu vrea sa-si pateze camasa alba de rahatul portocaliu al fostului partid de guvernamant. Calculul este corect, pentru ca daca MRU s-ar fi inscris in PDL ar fi trebuit sa ocupe o pozitie de conducere, prima sau in cel mai rau caz a doua, ceea ce nu ar fi fost tocmai simplu. Si pentru ca fostul premier nu prea se pricepe la condus astfel de organizatii, dar si pentru ca “organismul” ar fi respins “transplantul”. Ca sa nu mai spunem ca zestrea negativa a PDL i-ar fi diminuat sansele, si asa nu foarte mari, la prezidentiale.
Prin urmare, s-a facut aceasta constructie hilara, in care exista, de fapt, un partid plus un candidat la prezidentiale, si inca vreo trei guristi. Cu exceptia PDL, celelalte formatiuni nu dispun nici de structuri teritoriale, nici de logistica, nici de lideri charismatici, prin urmare nu contribuie la masa comuna decat in sensul consolidarii ideii de “Dreapta unita”. Adica, pentru a fi “unita”, Dreapta se presupune ca este mai intai alcatuita din mai multe entitati care, iata, trec peste orgolii si, de dragul interesului national, isi unesc fortele.
Istoria recenta ne arata ca singurele situatii cand aliantele electorale au avut succes au fost acelea in care luptau impotriva a ceva. Nu pentru ceva, in maniera constructiva, ci impotriva a ceva, in maniera distructiva. In 1996, CDR lupta impotriva comunismului intruchipat de PDSR, in 2004, Alianta D.A. lupta impotriva coruptiei intruchipate de PSD si Adrian Nastase, iar dupa 2009 USL lupta impotriva lui tata raului, pe numele sau Traian Basescu.
Daca Alba ca Zapada asta de mana dreapta sau cum se va numi ea declara ca “Vom coagula energiile reformatoare, vom recladi increderea in domnia legii si in democratie, vom reda speranta in viitorul Romaniei europene”, n-are nicio sansa in alegeri. In realitate, scrie si in comunicatul de presa difuzat urmare a maretului eveniment, fortele politice si civice semnatare ale Manifestului “se unesc pentru a construi alternativa la fortele trecutului, regrupate in USL”.
Porniti la lupta sub acest stindard, dreptacii au de rezolvat doua mari probleme. Prima: timpul pana la alegerile parlamentare este foarte scurt, iar ce au ei de demonstrat nu tine tocmai de domeniul evidentei. E greu sa vii cu o campanie puternic negativa in conditiile in care pana in primavara ai avut painea si cutitul in tara asta. Iar electoratul nu va fi foarte sensibil la crampele stomacale provocate de Crin si Ponta liderilor europeni, ne referim desigur la electoratul “mare”, necesar castigarii alegerilor.
Cea de-a doua provocare o reprezinta promisiunea impusa in Manifest de gasca Monicai Macovei: “Vom selecta candidatii la alegerile parlamentare pe criterii de merit si integritate”. Suna foarte frumos, dar, din pacate, figuri precum Monica Macovei, Mihai Neamtu, Traian Ungureanu sau Teodor Baconschi nu aduc nici voturi si nici nu au darul de a-i mobiliza pe militanti si alegatori. Listele de candidati, cernute de comisa de etica, risca in acest fel sa ramana imaculate si dupa vot, neatinse de vreo stampila.
Constructia scartaie asadar, si unica varianta in care ar putea avea succes cu formula actuala ar fi ca cei de la USL sa-si mai dea o data cu stanga-n dreapta si sa-l suspende iarasi pe Basescu. Un referendum de demitere suprapus peste alegerile parlamentare ar avea acelasi efect ca si un plin de motorina facut unui Ferarri pe benzina.
Indiferent cum vor evolua lucrurile pana la alegeri, rezultatele vor prefigura noi miscari tectonice pe scena politica. Dar deja sunt prea multe necunoscute in ecuatie. Mai vedem dupa alegeri
