Calculele făcute de Asociaţia Pro Democraţia în legătură cu sumele cheltuite de candidaţi în recentele alegeri locale au făcut deliciul presei săptămâna trecută, chit că sumele vehiculate nu reprezintă decât cel mult jumătate din cele reale. Dar mult mai interesante decât sumele ca atare sunt comparaţiile si concluziile. Prima dintre acestea arată un lucru trist pentru candidaţi: investiţia nu este întotdeauna direct proporţională cu succesul. Mai bine zis, marii perdanţi ai acestor alegeri se regăsesc si în topul marilor cheltuitori, Blaga si Murgeanu fiind doar două exemple suficient de elocvente.
Să presupunem că l-as fi votat pe Vasile Blaga. Repet, este doar o ipoteză de lucru. Din calculele prezentate, rezultă că pentru votul meu candidatul PD-L a cheltuit 6,3 lei, ceea ce este totusi foarte puţin, jignitor de puţin. Dacă însă comparăm cu investiţia lui Sorin Oprescu, suma devine indecent de mare , de 8 ori mai mare , asa ca la Caritas-ul din Cluj, unde prin anii ’90 vamesii îsi depuneau toată spaga.
Concluzia care se poarte trage din această comparaţie este că degeaba ai bani, dacă nu îi cheltuiesti cu folos. Si aici avem două situaţii. Prima si cea mai la îndemână ar fi că echipa de campanie nu a fost performantă. Că nu a propus strategii corecte, iar execuţiile au lăsat de dorit. În cazul lui Vasile Blaga, punem un semn de întrebare asupra acestui scenariu, mai ales că domnia sa a beneficiat de serviciile celor care au obţinut pentru Traian Băsescu toate victoriile posibile. Ba chiar si pentru Adriean Videanu.
Ar mai fi atunci a doua situaţie, în care candidatul nu ar fi fost cel mai potrivit. Cel mai congruent cu tipologia „zburătorului” din visele bucurestenilor. Iar în acest caz, când nu avem calitate , se merge pe cantitate. Rezultatul s-a văzut, si e de mirare că publicitarii români nu s-au prins încă de faptul că electoratul se nevrozează în faţa bombardamentului informaţional. Exact asa cum a păţit Cătălin Chiriţă în 2000. Când rolul lui Oprescu cel de acum, adică outsiderul, era interpretat de Traian Băsescu, rolul candidatului competent îi revenea lui Varujan Vosganian, iar în rolul favoritului juca Oprescu.
Dar din greselile trecutului nu au învăţat nici PD-ul, nici echipa de campanie. Ba, mai mult, s-au contaminat de greselile marilor învinsi din campaniile trecute.
Să le acordăm totusi lui Vasile Blaga si echipei sale circumstanţele atenuante pe care le merită. Spre deosebire de anul 2000 sau 2004, când partidul avea un singur stăpân, iar acela era si candidatul, acum victoria preconizată avea prea mulţi taţi si o singură mamă. Asa că poate cheia (in)succesului a stat si în dimensiunea sumei investite pentru votul bucuresteanului. Dacă banii nu erau aruncaţi aiurea pe zidurile Capitalei, ci erau livraţi direct beneficiarilor, asa, ca la Stefănesti, Sintesti si alte locuri de acest gen, cine stie, poate că rezultatul era altul. Oricum, resurse existau, iar Pro Democraţia nu are calculatoare atât de performante.
