Desi anuntul privind intrarea in cursa prezidentiala a premierului Mugur Isarescu nu a avut un caracter oficial si exista chiar si o conditionare, legata de stringerea numarului legal de semnaturi, candidatura sefului guvernului României este o certitudine. Iar interviul pe care a avut amabilitatea sa ni-l acorde transeaza definitiv problema. Prin urmare, sustinatorii sai se pot bucura, iar adversarii au motive de ingrijorare. Catalogat de unii comentatori drept ezitant atunci cind a fost vorba de chestiuni politice, premierul isi dezvaluie o latura a personalitatii mai putin cunoscuta. Chiar daca prin formulari diplomatice, Isarescu nu se mai sfieste sa-i puna la punct, cu severitate, pe cei care au lansat deja acuzatii la adresa domniei sale. Nu au scapat replicilor premierului nici Traian Basescu, dar nici guvernantii PDSR. Nu stim care va fi deznodamintul alegerilor si ce prestatie va avea in campania electorala Mugur Isarescu. Stim insa cu siguranta altceva. Nu va ramine dator nimanui si nu va accepta nici o acuzatie, fara o replica pe masura.
Credeti cu adevarat, domnule Isarescu, ca rolul de presedinte vi se potriveste mai bine decit cel de prim-ministru, sau candidatura dumneavoastra are la baza o cedare in fata presiunii exercitata de catre societatea civila si unele forte politice?
Nu este o cedare, ci o decizie. Cit despre potriveala uneia sau alteia dintre functii, pot sa va spun ca atunci cind eram guvernator al BNR am refuzat, cum va amintiti, functia de prim-ministru, considerindu-i pe altii mai buni decit mine.
Numai timpul ar fi putut decide, si atunci nu era timp, asa ca a trebuit sa ma decid. Acum este vorba de un vot, nu de o numire, asa ca nu eu voi fi cel care decide, ci populatia României.
In cursa prezidentiala il veti avea drept contracandidat pe colegul Dvs de cabinet, ministrul de externe Petre Roman, iar o seama de alti ministri vor sustine un alt candidat. Nu credeti ca atacurile reciproce, inerente intr-o campanie electorala, se vor repercuta in mod negativ asupra guvernarii?
Persoanele pe care le-ati numit sint oameni politici mai experimentati decit mine, din punct de vedere al practicii.
Prin urmare, este greu de crezut ca vor recurge la atacuri in cadrul activitatilor executive, in primul rind pentru ca interesul tuturor este ca tara sa fie guvernata bine pina si dupa alegeri. Tensiunile in cabinet nu servesc nimanui.
Pentru a va pastra statutul de independent la care tineti atit de mult, va trebui ca in timpul campaniei electorale sa contracarati incercarile anumitor forte politice de a-si adjudeca din capitalul politic de care dispuneti. Sinteti pregatit pentru asa ceva?
Voi face eforturi pentru ca independenta mea sa fie si mai bine perceputa.
M-am convins ca nu este de ajuns sa spui public ce crezi.
E nevoie de munca de lamurire, mai ales tinind cont de neincrederea populatiei fata de declaratii in general.
Va veti delimita, in timpul campaniei electorale, de esecurile actualei guvernari?
Nu sint las! Voi lua asupra mea chiar mai mult decit imi poate fi imputat.
Se spune despre dumneavoastra ca nu aveti experienta campaniilor electorale si ca veti fi o prada usoara in momentul in care tirul adversarilor se va concentra asupra Dvs. Sinteti pregatit sa faceti fata atacurilor mai mult sau mai putin cavaleresti?
Eu ii consider pe toti ceilalti candidati la presedintia României competitori, nu adversari. Toti dorim sa ducem România spre mai bine, dar cu programe diferite.
In consecinta, cursa prezidentiala va fi in primul rind o competitie intre programe diferite. Desigur, fiecare candidat va accentua acele plusuri ale personalitatii sale cu care spera sa convinga ca poate sa indeplineasca mai bine mandatul de presedinte. Totodata, competitorii vor sublinia slabiciunile si minusurile celorlalti.
Fiecare va lupta cu ceea ce il caracterizeaza. Probabil ca unii vor lupta cu parul, este treaba lor! In ceea ce ma priveste, sint adeptul unei concurente civilizate, cu argumente solide, bazate pe fapte si nu pe vorbe. Asa voi lupta eu in campanie, adresindu-ma in special populatiei, care ne va da increderea si votul.
Sint pregatit insa si pentru alte categorii de atacuri, mai putin cavaleresti, fiind, de altfel, “tabacit” cu asemenea “delicatese” in cei zece ani de cind detin functii publice de maxima expunere.
Asemenea dusuri reci ma revigoreaza si, trebuie sa marturisesc ca hotarirea de a candida, pe care nu am luat-o usor, a fost determinata de graba unora de a incerca ma intimideze, aruncind in presa fel de fel de acuzatii, cum ar fi aceea ca sint responsabil de prabusirea sistemului bancar românesc.
Am spus atunci unor apropiati: daca pentru a se lamuri ce s-a intimplat in sistemul bancar românesc este necesar sa candidez, atunci acesta este inca un motiv sa o fac.
Acuzatia ca ati contribuit la darimarea unor banci, cum ar fi Bancorex sau Bankcoop, este simpla si eficienta, dar raspunsul comporta detalii de specialitate care nu sint accesibile publicului larg. Cum veti incerca sa scapati de aceasta anatema?
Eu am condus din septembrie 1990 pina in decembrie 1999 o singura banca: Banca Nationala a României. Pentru ce s-a intimplat acolo, la BNR, sint responsabil. Iar la BNR s-au intimplat, cred eu, lucruri bune.
La venirea mea, BNR avea in rezerva 67 de tone de aur, iar la plecarea mea 102 tone. Nici vorba de vinzarea aurului, asa cum s-a acreditat in presa anul trecut.
Cind mi-am inceput activitatea de guvernator, rezerva valutara – administrata atunci de BRCE – era pe sold negativ. In decembrie 1999, rezerva valutara a BNR era de circa 2 miliarde de dolari, iar datoriile externe, in cea mai mare parte, platite. BNR a contribuit la elaborarea legilor bancare in 1991, iar in 1998 a fost in prim-planul reformei financiare.
Sint gata sa raspund pentru ce am facut cu BNR, o institutie care s-a reformat din temelii si a cistigat treptat o solida reputatie interna si internationala. Eu nu am condus Bancorex-ul sau alta banca româneasca in dificultate. In plus, Bancorexul, ca si Banca Agricola, au activat si in baza unei legislatii proprii.
In aceste banci au lucrat manageri numiti, conform legii, de proprietarii lor. Acolo au luat decizii consilii de administratie bine platite. Banca Nationala si guvernatorul BNR nu puteau, conform legii, sa acorde nici macar un singur credit in locul conducerilor acestor banci si nici nu au facut-o.
Dat fiind rolul sau de supraveghere, BNR nu are chiar nici o responsabilitate pentru ce s-a intimplat acolo?
Exista o responsabilitate a supravegherii BNR pe care ne-am asumat-o. Dar asa cum se pune acum problema de catre persoane care nu au citit in viata lor un bilant bancar, desi se lauda ca au coordonat programe cu Banca Mondiala, este ca si cum creditele neperformante au fost acordate de BNR.
Atunci, de ce nu am face responsabil pe ministrul transporturilor de vandalizarea flotei comerciale a României? Or, realitatea este alta: in multe cazuri, creditele neperformante din bancile de stat s-au datorat falimentarii flotei si unitatilor economice, inclusiv din cauza capusarii acestora de SRL-uri interesate. Eu sint pregatit sa discut aceste realitati pe baza de argumente, nu de povesti pentru adormit copiii!
Nu credeti totusi ca supravegherea BNR ar fi trebuit sa fie mai puternica, mai preventiva?
Asa este, supravegherea a fost domeniul mai putin performant al BNR si, repet, aceasta responsabilitate ne-o asumam, dar analizat cu documentele pe fata, cu cifre si nu cu fraze goale.
De exemplu, ce putea sa supravegheze BNR la Banca Agricola in 1996 si 1997 cind a fost aplicata Legea 20, lege aprobata de Parlament cu viteza fulgerului in mai 1996 si care a creditat, de-a valma, producatorii agricoli pe considerente politice, electorale, si nu economice?
Puteam, cel mult, sa spunem ca legea nu este buna, dar nu sa interzicem aplicarea ei. Este interesant ca intre cei care vorbesc astazi despre costurile bugetare ale restructurarii sistemului bancar se gasesc si sustinatorii actelor normative care au contribuit din plin la prabusirea unor banci.
La fel, in cazul bancilor populare si cooperativelor de credit.
Cred ca sinteti constient ca una din principalele acuzatii care vi se vor aduce este aceea ca veti face campanie electorala pe banii guvernului. Din ce fonduri va veti finanta campania electorala?
Voi accepta numai finantari transparente, in perfecta concordanta cu legea. Sub nici o forma bani publici, sau alte forme de contributii care pot fi legate de activitatea guvernului.
De altfel, nu ma grabesc sa-mi anunt oficial candidatura si nici sa intru in campanie electorala, pentru ca am acum prioritati legate de actul de guvernare.
Campania electorala, cind va fi, nu va fi una bazata pe spectacole extravagante, costisitoare. Nu este stilul meu.
Acuzele nu se refera numai la finantarea propriu-zisa a campaniei electorale, ci si la pozitia pe care o detineti, de prim-ministru. De exemplu, ati fost acuzat ca folositi fondurile publice pentru a majora pensiile si va faceti astfel campanie electorala.
Fiecare intra in campania electorala cu activul si pasivul sau. Eu nu pot sa ma dezic de ce am facut bun si rau ca guvernator si ca prim-ministru. Altfel, pe ce baza ne vor judeca oamenii?
Numai pe promisiuni? Recorelarea si majorarea pensiilor se va face, desigur, din fonduri publice. De unde din alta parte? Dar aceasta actiune este o parte a programului guvernamental pe anul 2000, aprobat de parlament si anuntat inca de la inceputul anului. Punerea lui in practica urmeaza termenele stabilite.
In repetate rinduri, guvernul a spus ca, pe masura ce se vor gasi fonduri suplimentare, concomitent cu recorelarea pensiilor se va trece la majorarea si indexarea lor. Este absolut normal ca la revizuirea bugetului – care se desfasoara in aceasta perioada – sa discutam si problema pensiilor.
Nu punerea in practica a ceea ce guvernul a spus ca face este campanie electorala, ci acuzatia mentionata de dumneavoastra are iz electoral de la o posta. Daca ar fi sa ne luam dupa aceste acuzatii, guvernul ar trebui sa traga acum obloanele. Pe de alta parte, daca tot discutam despre politici electorale, va rog sa-mi spuneti care dintre masurile populiste specifice anilor 1992 si 1996 le-a luat acest guvern in anul 2000? Am inghetat cumva pretul energiei?
In 1996, pretul de referinta al electricitatii era sub 20 de dolari, mascind pierderi uriase in tot sectorul energetic, pierderi pentru care absorbtie a fost nevoie de ani buni si ne-a costat o banca – Bancorex. In schimb, in anul 2000, acelasi pret este de peste 40 de dolari si guvernul nu a pregetat sa-l majoreze din nou, in luna august, adica inainte de alegeri, pentru motivul real ca seceta a scazut dramatic contributia hidroenergiei, care este mult mai ieftina, in productia totala de electricitate.
Daca nu am fi procedat asa, am fi transferat guvernului urmator pierderi majore la Termoelectrica. Am fi avut motive suficiente sa aminam aceasta decizie total nepopulara, aruncind vina pe conditiile meteo. Nu am facut-o pentru a nu pune guvernarea viitoare intr-o situatie grea, in plina iarna.
Guvernul pe care il conduc nu va ascunde sub pres dificultatile cu care se confrunta tara si nu va cosmetiza situatia economica de dragul alegerilor. Asa cum ne-am angajat, facem reforma intr-un an electoral, nu populism. Multe alte exemple pot fi aduse in acest sens, dar nu avem timpul si spatiul necesar acum. Amintesc numai unul dintre ele.
A blocat acest guvern deprecierea programata a leului, sau macar a incetinit-o pentru a tempera inflatia si pentru a cistiga capital electoral? Dimpotriva, guvernul a acceptat, cu toate riscurile, deprecierea suplimentara a leului, determinata de intarirea, dincolo de orice prognoze, a dolarului fata de euro, si si-a asumat cu barbatie pierderea evidenta de popularitate si credibilitate generata de nerealizarea obiectivului privind inflatia, pentru a preveni reaparitia unui dezechilibru extern grav in anul urmator.
Ca profesionist in domeniu stapinesc bine dimensiunile uriase si mecanismele subtile ale acestui proces si utilizarea lui ar fi avut intr-adevar, caracter electoral. Stiu insa, la fel de bine, ca România ar fi pierdut in anul urmator atu-ul cel mai valoros din prezent: faptul ca a reusit sa reechilibreze si sa dinamizeze schimburile externe.
Guvernul pe care-l conduc actioneaza in consecinta responsabil, nu electoral si cauta sa tempereze inflatia fara a periclita atit de importantul echilibru extern. Asa ca, pentru a incheia, acuzatia ca guvernul si cu mine promovam politici electorale populiste este nu numai nedreapta, dar este in afara realitatii.
