Efectele bombei detonate retoric de rusinea blonda a politicii romanesti sunt devastatoare si, chiar daca a fost plasata sub scaunul lui Tariceanu, acesta are chiloti cu fund de tabla si nu s-a lasat spulberat. Schijele au lovit insa destule puncte sensibile. Sa le luam pe rand.
Efectele bombei detonate retoric de rusinea blonda a politicii romanesti sunt devastatoare si, chiar daca a fost plasata sub scaunul lui Tariceanu, acesta are chiloti cu fund de tabla si nu s-a lasat spulberat. Schijele au lovit insa destule puncte sensibile. Sa le luam pe rand.
Se pune problema daca avea sau nu Tariceanu dreptul sa-l sune pe procurorul general pentru a se interesa de soarta prietenului sau. Mai toata lumea, cu foarte putine exceptii, a sarit in sus spunand ca e vorba de amestec direct in treburile justitiei, de perpetuare a apu-caturilor pesediste samd.
Sa presupunem ca premierul l-a sunat pe Botos nu pentru a se informa institutional cum sustine, ci pentru a interveni in favoarea lui Dinu Patriciu.
Acest lucru se putea realiza in doua moduri: printr-o rugaminte sau printr-o amenintare. In primul caz, influentarea actului de justitie tinea exclusiv de integritatea procurorului general, pentru ca, vorba lui Basescu, prost nu e cine cere. Prin urmare, Botos nu avea motiv de ingrijorare, putea cel mult sa-si spuna in barba “uite ce prim-ministru papagal au gasit si astia”.
Sa presupunem, asadar, ca interventia a fost una ferma, imperativa, insotita eventual de amenintari de genul “te fac daca nu percutezi”, ceea ce l-ar fi putut speria pe dl Botos. Numai ca si aici avem o mica problema . Tariceanu putea cel mult sa-i ia boii de la bicicleta, pentru ca parghii nu avea sa-i faca neplaceri procurorului general, a carui soarta depinde exclusiv de presedinte si de ministrul justitiei (dupa revolutia portocalie in domeniu).
Presiune sa fie, dar sa stim si noi
Chiar daca nu putea fi “violat” decat cu voia sa, procurorul general si-a facut o socoteala simpla si, cunoscand adversitatile dintre palate, s-a gandit ca i-ar prinde bine la dosarul de cadre sa-i bage presedintelui un as in maneca. Un fel de sinecura alba pentru posibile zile negre. Asa ca a pus mana pe telefon si l-a informat pe Traian Basescu despre “amestecul premierului in actul de justitie”.
Facem aceasta afirmatie pentru ca, atata timp cat Botos nu a facut public continutul convorbirii cu Tariceanu si nici nu l-a contrazis pe presedinte, trebuie sa luam de buna declaratia acestuia: “S-a creat un conflict intre institutii, intre puterea executiva si cea judecatoreasca”.
Ne putem imagina ca in acel moment presedintele sorbea, precum taurasul Ferdinand, miresmele din decolteul doamnei Udrea, intrucat a simtit nevoia sa citeasca inca o data Constitutia pentru a vedea ce are de facut. Si ce-a facut? Ne spune chiar el: “I-am cerut unuia sa-si vada de treaba si celuilalt sa aplice legea”. Dar nu putem sa nu ne intrebam ce anume il impiedica pe dl Botos sa aplice legea. Nu cumva in ancheta se cam sarise calul si procurorul general avea, de fapt, nevoie de o incuviintare pentru a continua pe aceeasi cale? Pare mult mai plauzibil si astfel rezulta ca “violatorul” doamnei legate la ochi trebuie cautat in alt palat.
Minciuna are picioare misto
Faptul ca tot acest scandal n-are nici o legatura cu justitia, care a luat leapsa pe nevinovatelea de-aiurea, ci doar cu ambitia lui Basescu de a-l pune pe Tariceanu cu botul pe labe este demonstrat de zicerile pline de miez ale presedintelui. Acesta afirma transant ca dezvaluirile din presa la adresa Elenei Udrea (simtim aici si o mica lacrima necursa pe obraz) sunt o reactie directa la avertizarile sale privind grupurile de interese din jurul guvernului. Iar daca Tariceanu a plusat lovind in minunea sa blonda prin intermediul “mafiotilor din presa”, el da cu sec, scotand din maneca asul livrat de Botos cu luni in urma. Asa ca intrebarea de ce a mintit presedintele in interviul din “Romania libera” e caduca. La momentul respectiv, potul era prea mic.
Pana acum, Traian Basescu a controlat perfect crizele pe care le-a provocat. De aceasta data insa, manat parca de o furie oarba, nu spunem cu ce seamana asta!, explozia n-a mai fost controlata. Toate lucrurile iesite la iveala in acest scandal au in comun un singur lucru: lovesc ca un bumerang puterea instalata in decembrie 2004. Cu aceasta ocazie s-a spulberat definitiv mitul alegerilor anticipate dorite de Basescu. Pentru ca numai inconstientii mai pot spera intr-o victorie a Aliantei in aceste conditii.
