Curtea de Apel Bucuresti a decis săptămâna trecută că „Ion Cristoiu“ este o marcă notorie si legal înregistrată, care nu poate fi folosită, pe cale de consecinţă, de niciun „cârnăţar“ din România sau de aiurea. Acţiunea în justiţie a fost declansată de celebrul gazetar urmare a faptului că managementul grupului Ringier a tratat cu refuz repetatele sale solicitări de a-i scoate numele din caseta redacţională a „Evenimentului zilei“, unde era menţionat în calitate de fondator al ziarului.
Demersul dlui Cristoiu ar putea părea usor deplasat, dacă nu chiar dezavantajos pentru domnia sa. „Evenimentul zilei“ este creaţia sa exclusivă, iar acest merit nu i-l poate contesta nimeni.
Mai mult, nu este vorba doar de lansarea unui ziar de succes, tipărit în tiraje-record ce nu vor mai fi egalate vreodată, ci de o adevărată revoluţie în presa românească. Tot ce s-a tipărit în România de atunci poartă, într-un fel sau altul, pecetea lui Ion Cristoiu.
Fie că vorbim de încercări de copiere sau, dimpotrivă, de distanţări declarate de respectivul stil de presă, sau numai de ziaristii care azi conduc ziarele si care, în marea lor majoritate, sunt fosti discipoli ai maestrului. Cu toate acestea, Ion Cristoiu nu vrea ca numele lui să fie asociat, cel puţin în mod direct, cu acest ziar.
Drept este si că „Evenimentul zilei“ de azi nu mai are practic nicio legătură cu cel lansat în 1992. Ceea ce a încercat vreme de 8 ani Cornel Nistorescu – scoaterea ziarului de sub spectrul „titanului din Găgesti“ – a desăvârsit Ringier. Ziarul nu mai are bulină rosie, abordează alt stil gazetăresc, iar în redacţie îi numeri pe degetele de la o mână pe cei care trudesc acolo de la începuturi. În plus , orientarea politică a EVZ este în total dezacord cu convingerile lui Ion Cristoiu. Suficiente motive pentru ca acesta să refuze cu obstinaţie să contribuie la endorsarea unui brand care nu-i mai provoacă niciun fel de satisfacţie.
Spre deosebire de acum 16 ani, când credea cu sinceritate că poate schimba lumea cu un titlu „de-a-ntâia“, Ion Cristoiu cel din zilele noastre, mai aproape de senectute, a început să-si mai recunoască din greseli. Printre acestea, naivitatea sa în relaţia cu oamenii din jur. Nu sunt deloc puţini cei care, desi le-a pus pixul în mână, acum îl înjură cu foc. Sau politicieni cărora le-a acordat credit nelimitat si care (l-)au dezamăgit. Un exemplu la îndemână este Elena Udrea, pe care a scos-o de mânuţă din anticamera presedintelui Norvegiei si ne-a vândut-o pe post de tânără speranţă în ale politicii, lăudându-i cu convingere calităţile.
Am adus în discuţie acest exemplu pentru că si dna Udrea încearcă să se distanţeze de un brand care nu-i mai convine, acela de „blonda de la Golden Blitz, ulterior Cotroceni“. Ion Cristoiu a obţinut în instanţă dreptul de a nu mai fi asociat cu un ziar. Numele său nu va mai fi tipărit acolo, dar din mintea oamenilor nu va putea scoate această asociere pentru cel puţin încă o generaţie de-acum încolo. Si-atunci îsi imaginează Elena Udrea că dacă dă cu mopul si dă din andrele la televizor va reusi să-i convingă pe soferii de TIR-uri să dezlipească din cabine fotografiile ei din „Libertatea“? Răspunsul îl vom afla probabil pe 30 noiembrie.
