Emil Boc este de profesie jurist. Conform legilor lui Murphy, cine ştie face, cine nu ştie – îi învaţă pe alţii, iar cine nu poate să facă nici asta – conduce. Dacă Murphy n-ar fi enunţat aceste legi pe vremea când (foarte) micul Boc abia făcea ochişori, am fi zis că l-a generalizat pe actualul premier al României. Care a fost şi cadru universitar, specializat în drept constituţional – cât de priceput se cunoaşte după numărul de ordonanţe pe care i le-a anulat Curtea Constituţională -, şi acum, iată, ne conduce. Mă rog, e un fel de-a spune, dar aşa scrie în fişa postului.
Dacă a văzut că pe partea juridică e lemn, iar pe cea economică Tănase, observăm cum, în ultima vreme, prim-ministrul se apropie, cu paşi timizi, de domeniul tehnic. Mai întâi s-a interesat despre modul de interacţiune a motoarelor de avion cu norul de cenuşă vulcanică, în plină şedinţă de guvern.
Din păcate, deşi îl avea la masă pe Radu Berceanu, un absolvent de aeronautică, i-a adresat întrebarea ministrului apărării, gelos probabil pe tancurile acestuia care nu numai că nu se lăsau intimidate de cenuşa buclucaşă, dar mergeau bine-mersi prin nisipul din Afganistan, pardon!, Irak. Chiar dacă răspunsul pe care l-a primit a fost la fel de stupid ca şi întrebarea, Boc a concluzionat cu „înţelepciune“ că progresele tehnicii vor rezolva într-un viitor nu foarte îndepărtat această problemă. Eventual să se inventeze avionul electric, dar să nu anticipăm următoarea incursiune tehnică a micului nostru erou.
Săptămâna trecută, consilierii săi de comunicare l-au sfătuit (prost!) să meargă la o dezbatere pe teme auto . Acum s-o fi gândit şi el că despre maşini adevărate ar fi penibil să vorbească, dat fiind faptul că nu poate conduce din cauză că nu ajunge la pedale, aşa că s-a orientat spre cele electrice, cum sunt cele cu claxon haios care circulă pe peroanele Gării de Nord sau cele cu care sunt scoşi jucătorii accidentaţi de pe terenurile de fotbal mai pricopsite.
Nici asta n-ar fi o nenorocire, dar i-a plăcut atât de mult ideea, încât a înfiinţat o comisie interministerială care să analizeze posibilitatea introducerii automobilelor electrice în România, în baza unui parteneriat public-privat: statul face infrastructura şi dă prime de mii de euro importatorului, iar Renault (am ales o marcă, nu chiar la întâmplare!) le vinde poporului.
Spre surprinderea noastră, în domeniul feroviar Emil Boc n-a avut încă iniţiative. E clar că în copilărie i-au lipsit maşinuţele şi tancurile, iar în ultimii ani şi-a petrecut mai mult de jumătate din timp în avionul de pe ruta Cluj-Bucureşti şi retur. E păcat totuşi, aşteptăm cu interes un proiect de tren care să meargă cu apă sau ceva similar. Că de vapoare ştim sigur că nu se va atinge, altminteri şi-o fură imediat.
Faptul că lui Boc îi plac jucăriile este absolut normal, câtă vreme el însuşi este o jucărie, cândva simpatică, acum stricată, a lui Traian Băsescu. Cred că ieşeam însă mai ieftin dacă îi alinam preşedintelui criza vârstei a treia cu un vapor, fie el şi cât „Biruinţa“ de mare.
