Cu opt ani in urma, cam tot pe vremea asta, Ciorbea dadea socoteala pentru Contractul de 100 de zile, iar pentru neindeplinirea unor anume clauze Calin Popescu-Tariceanu isi pregatea lasarea la vatra. Acum, in anul de gratie 2005, dl Tariceanu aniverseaza in cadru festiv maretele realizari din primele 100 de zile de guvernare. E randul lui sa anunte o remaniere guvernamentala, caci, deh, dupa alegeri lumea e mahmura si nu intotdea-una se gasesc oamenii potriviti pentru posturile potrivite, conform algoritmului.
Sa vedem cu ce se lauda guvernarea portocalie, prin vocea sa cea mai autorizata. Sau nu? Ramane de vazut. In primul rand, se lauda cu reforma fiscala.
Premierul insista sa ne convinga de faptul ca acum castigam mai multi bani pe baza onorarii celebrei promisiuni electorale. Statisticile si oamenii muncii il contrazic insa flagrant. Avem, in schimb, un sistem fiscal bulversat din temelii si aparate foto digitale mult mai scumpe ca inainte. A doua implinire semnificativa ar fi – si aici il citam, din respect pentru cititorii mai in varsta, chiar pe domnul prim-ministru – “recalcularea pensiilor, care a intrat in vigoare de la 14 martie, asa cum ne-am angajat in campanie”.
No comment. In fine, al treilea motiv de mandrie al guvernului este legat de combaterea coruptiei. Sa-i dam cuvantul, din nou , domnului Calin (rimeaza cu suspin): „Am pus la punct noua (subl. ns.) strategie anticoruptie si planul de actiune pe perioada 2005-2007″. Suntem de-a dreptul fericiti! Dupa planul „Stanoiu” si planul „Diaconescu”, mai putem pune in sertar si planul „Macovei”.
Multumit ca si-a indeplinit promisiunile lui Traian Basescu si ca integrarea merge unsa, premierul jubileaza de-a dreptul cand isi aduce aminte ca in aceste 100 de zile a apucat chiar sa faca o declaratie politica in parlament, ca simplu deputat, ceea ce dovedeste – crede domnia sa – ca legislativul si-a recapatat statutul de principal for de dezbatere politica a tarii.
E adevarat, parlamentarii au timp si chef de declaratii care mai de care mai sforaitoare cat timp in mape nu au nici o lege de dezbatut si nici macar de aprobat vreo ordonanta sau vreun tratat de cooperare economica cu Papua Noua Guinee. Adica s-a transformat intr-un fel de Cismigiu, insa cu buget mult mai mare .
De-aici incolo lucrurile incep sa scartaie. Prin coalitie au inceput sa-si arate coltii diverse interese de grup, liberalii nu prea s-ar lasa controlati la ouale de colectie pe motiv de frica de hoti, iar directiva de la Cotroceni privind incriminarea penala a evaziunii fis-cale s-a facut in dorul lelii, ca orice lege croita pentru a fi ocolita.
Un singur adevar incontestabil a rostit primul-ministru in interviul festiv acordat Rompres: in Romania exista doua institutii cu vocatie executiva – guvernul si presedintia. Iar cum premierul din Deal nu prea e multumit de bilantul celui din Piata , s-ar putea sa rupa lantul de iubire. Si sa te tii atunci bi-lant!
