Nici nu şi-a terminat bine Traian Băsescu speech-ul de joia trecută, că politicienii din toate partidele, mai puţin PD-L, au sărit cu proteste care mai de care mai vehemente la adresa deciziei preşedintelui de a cere organizarea unui referendum în ziua alegerilor prezidenţiale.
Subiectul în cauză este delicat din motive de populime, astfel că vajnicii contestatari calcă mult prea ferm pe un tărâm minat. Socoteala preşedintelui este pe cât de simplă, pe atât de greu de contracarat. Majoritatea sondajelor de opinie, atât cele făcute publice, dar mai ales cele care n-au ajuns în presă, prefigurează un absenteism semnificativ la prezidenţiale, comparativ cu cel de la ultimele scrutine.
La urne se vor prezenta „talibanii” fiecărui candidat, al căror număr, cel puţin în ce-l priveşte pe Traian Băsescu, este din ce în ce mai mic. Ceilalţi vor sta acasă după modelul Mircea Badea – n-am cu cine să votez, n-am de ce să votez, mama lor de nemernici! Prin urmare, adevărata miză a candidaţilor este tocmai mobilizarea acestui electorat, nehotărât, dar mai ales nervos. Pe politicieni.
Nicio ofertă electorală, oricât de tentantă, nu-i va scoate din case pe aceştia, ba chiar sunt şanse să le sporească starea de nervozitate. Dar dacă le pune cineva în mână un pistol (cu bile de vopsea) şi le arată o ţintă-piept de politician, sunt şanse maxime ca partida de tir să fie suficient de tentantă. Adică nu mă interesează prezidenţialele, dar mă duc să le trag o smetie îmbuibaţilor ăstora de parlamentari. Şi dacă tot au bătut drumul până la secţia de votare, poate scapă şi o ştampilă acolo unde trebuie.
Cam acesta e calculul electoral făcut de preşedintele în exerciţiu şi, de ce să nu recunoaştem, nu este rău deloc. Referendumul nu poate fi împiedicat prin mijloace legale, chiar dacă Parlamentul votează împotrivă, iar cei care vor critica acest demers vor fi catalogaţi imediat de candidatul Băsescu drept dornici de a-şi păstra privilegiile. Şi cu cât vor încerca contracandidaţii să lanseze o dezbatere de substanţă pe tema revizuirii Constituţiei, cu atât actualul preşedinte îşi va consolida imaginea de unic luptător împotriva sistemului ticăloşit.
Din păcate, singura soluţie pentru a contracara acest demers complet demagogic este escaladarea populismului în campania electorală, toţi candidaţii urmând să apese, tot mai tare, pe coardele sensibile ale alegătorilor. Singura diferenţă va fi aceea că doar unul dintre ei are la îndemână mijloacele de a transforma sloganurile populiste în fapte.
Singura greşeală din calculul aparent desăvârşit făcut de Traian Băsescu rezidă chiar din introducerea pe care a făcut-o acestei propuneri, respectiv din felicitările pe care le-a adresat Guvernului pentru măsurile de combatere a crizei pe care le-a promovat. Or, cei chemaţi să aleagă n-au nevoie de discursuri prezidenţiale ca să evalueze impactul pe care criza şi măsurile Guvernului le-au avut asupra nivelului lor de trai. Şi a-i spune amărăşteanului că albu-i negru nu prea mai ţine, după ce s-a fript de-atâtea ori cu ciorba electorală.
