In dorinta de a capta bunavointa celor multi si necajiti, presedintele suspendat inventeaza un nou dusman de clasa: oligarhul.
Neobisnuit sa alerge de unul singur, cu riscul suplimentar de a iesi pe locul doi, Traian Basescu si-a ales drept inamic un dusman colectiv – capitalistul roman, pe care il numeste oligarh. Si predecesorul sau, „batranul edec comunist” Iliescu se ratoia periodic la noii ciocoi aroganti ai tranzitiei, dar macar se abtinea de la nominalizari.
Daca aceste contre ar fi avut loc in mijlocul unei dezbateri ideologice, adica de idei, puteam accepta ca o persoana cu vederi de stanga, chiar radicale, se poate lua la tranta cu cei bogati, propunand solutii economice specifice stangii, cum ar fi impozitarea excesiva, metoda cea mai raspandita de a lua de la cei care au pentru a da celor care nu au.
Disputa nu este insa de idei, ci eminamente politicianista. Basescu si-a fixat adversarul, unul colectiv, si acum face tot posibilul pentru a atrage asupra acestuia oprobriul public. El nu vrea sa dijmuiasca averile “oligarhilor”, pentru ca nu se poate declara stangist, dupa ce a promovat o constructie politica de dreapta, si dupa ce se considera mentorul viitorului mare partid de dreapta, rezultat din fuziunea intre PD si PLD. Ci doreste sa-i elimine din calea planurilor sale politice.
Firul rosu al discursului prezidential din ultimii doi ani, care s-a acutizat in campania pentru referendum, este lupta impotriva sistemului ticalosit.
El insusi parte a acestui sistem, actioneaza acum, incurajat de suporterii sai fanatici, dupa principiul “scopul scuza mijloacele”. Celor care indraznesc sa atraga atentia ca poate Traian Basescu n-ar fi cel mai indreptatit sa poarte aceasta cruciada, li se raspunde sec: omul este trecator, ideile conteaza. Iar daca ideile sunt bune, totul e permis.
Nu mai conteaza tranzactiile imobiliare sau auto cu regele asfaltului Costel Casuneanu, cel putin la fel de dubioase ca si cele din cazul Zambaccian. Nu mai conteaza problema morala a vilei din Mihaileanu. Nu mai conteaza milioanele de euro cu care a cotizat la campania electorala Florian Anghelescu. Nu mai conteaza „reprezentanta comerciala” infiintata de Elena Udrea si Theodor Stolojan chiar la Cotroceni, pentru satisfacerea propriei clientele, care acum cotizeaza la campania electorala. Conteaza doar ca Basescu se lupta cu coruptia.
Se spune ca in lupta politica orice este permis. Cu cateva mici exceptii. Printre acestea, climatul de afaceri din Romania sau politica externa. Pentru Traian Basescu nu exista insa limite. Si nici prezumtia de nevinovatie. Exista insa o sete teribila de revansa. Pentru ca nu de justitie are nevoie poporul pentru a fi manipulat.
E complicat sa obtii condamnari si dureaza mult. Mult mai eficiente sunt anchetele si plimbarea adversarilor pe la Parchet, in lumina reflectoarelor. Ce mai conteaza ce se vede peste granita? Despartirea afacerilor de politica este doar un slogan. In realitate, economicul trebuie sa joace dupa cum i se canta de la Cotroceni. Iar daca nu vrea, este infierat cu manie proletara si oferit ca paratrasnet celor care, din pacate, inca nu traiesc bine, desi li s-a promis. Cine a facut propunerea… nici nu mai conteaza.
