Băsescu visează. Cu ochii deschişi şi cu voce tare. De când a apărut pe prima scenă politică a ţării a tot visat, chestii mai mărunte sau mai măreţe, unele s-au îndeplinit, altele nu. Suntem şi acum nostalgici după ţepele din Piaţa Victoriei sau unii dintre noi mai duc dorul întâlnirilor trimestriale ale preşedintelui cu electoratul, în Piaţa Universităţii.
Dar visul cel mai mare al lui Traian Băsescu, invocat în aproape toate luările de poziţie, contondente sau nu, este cel legat de modernizarea statului român. La început nu era foarte clar în ce constă această modernizare. Doar să fie Boc premier şi doamna Udrea ministră? Nu!, s-a dovedit că nu era de ajuns.
Avem nevoie de un nou sistem parlamentar, unicameral, cu mult mai puţini aleşi ai neamului, cu cheltuieli mai mici şi eficienţă sporită. S-a pronunţat poporul la referendum, nu-i aşa?, deci musai trebuie să respectăm dorinţele de modernizare ale acestuia.
Apoi a constatat preşedintele că ţării nu-i şade bine cu atât de multe judeţe, pentru că din cauza birocraţiei nu putem absorbi miliardele de la Bruxelles şi, în plus , acest sistem administrativ nu este decât o pepinieră de baroni, care sunt tare buni când îi ai la tine în partid şi foarte dăunători atunci când sunt, şi ei, dar mai ales banii lor, în ograda duşmanului. Să facem aşadar o ţară cu numai 8 judeţe, sau regiuni de dezvoltare, sau, fie!, 8+2, că şi ungurii sunt oameni, iar secuii au nevoile lor specifice de autodeterminare.
Preşedintele s-a autodefinit ca jucător, deci prin natura sa trebuie să se afle în continuă mişcare. Nu are timp aşadar să aştepte ca reformele propuse, impuse sau nepuse să se înfăptuiască, el merge mai departe. Viziunile sale depăşesc însă graniţele României. A mai fost unul, cu două mandate înaintea sa, care se visa lider regional. Acela însă visa aşa, cum visează visătorii. Noaptea, iar dimineaţa zorii zilei alungă visul ca pe-un abur.
Nu, Traian Băsescu s-a visat lider european şi acum consideră visul îndeplinit, că doar cine a fost singurul care a cutezat să se răstească la ruşi? Aşa că acum se consideră îndreptăţit să viseze la un megastat paneuropean, cu politici fiscale, economice şi militare comune. În fapt, o structură federativă în care statele naţionale cedează din suveranitate în favoarea centralismului, scopul fiind edificarea unei structuri care să facă faţă noilor provocări ale globalizării.
Superb arc peste timp: de la campania de demolare a chioşcurilor din Bucureşti şi de anihilare a câinilor vagabonzi la Statele Unite ale Europei, un soi de metalicurici numai bun să-şi împartă sclipiciul către Orientul Mijlociu, Libia sau cine ştie ce alte ţări emergente şi impertinente.
Carevasăzică, modernizăm statul român ca să-i luăm după aia suveranitatea şi să-l includem într-o megastructură politico-economico-militară. Ei bine, asta e diferenţa între un preşedinte şi un muritor de rând: viziunea. Sau poate viziunile de la mersul înainte seară de seară.
