Conflictul spectaculos dintre Traian Basescu si Raed Arafat nu este decat varful aisbergului. Pentru marele public, importanta e confruntarea dintre cele doua personaje, fiecare dintre acestea avand sustinatori fanatici si dusmani incrancenati.
Majoritatea celor care fac agitatie pe retelele de socializare sau ies in strada nu inteleg nici pe departe care e de fapt marul discordiei dintre cei doi sau, in cel mai bun caz, cred ca miza e desfiintarea SMURD, prin SMURD intelegandu-se o entitate destul de greu de definit, dar legata indisolubil de Raed Arafat.
In general, aceste “isterii in masa” au si partea lor buna, in sensul ca atrag atentia publicului asupra unui subiect important. Daca am putea auzi, in aceasta harmalaie generalizata, si argumentele celor care chiar cunosc domeniul, ar fi minunat. Pentru ca, de fapt, adevarata miza o reprezinta partea nevazuta a icebergului sau, altfel spus, ce ramane dupa ce sunt dati la o parte actorii principali.
Presedintele Basescu, si cu asta ne luam la revedere de la domnia sa pana data viitoare, subscrie aceasta lege noua a sanatatii demersului sau mult mai amplu, de reformare a statului. Desi nu reprezinta decat o felie destul de mica din tortul sanatatii, medicina de urgenta poate fi considerata un exemplu edificator despre cum se doreste reformarea sistemului.
Folosind un argument forte, concurenta in piata, initiatorii noii legi, care in treacat fie spus nu sunt nici parlamentarii din comisiile de specialitate, nici specialistii ministerului de resort, ci membrii unei comisii prezidentiale, vor sa faca loc in sistemul asistentei medicale de urgenta operatorilor privati.
Cu alte cuvinte, banii se vor imparti intre stat si privat, ceea ce va duce, pe baza de concurenta, la o eficientizare a activitatii. Adica SMURD-ul si Ambulanta de stat vor fi nevoite sa-si tina in frau costurile, ceea ce va face ca din aceiasi bani sa putem plati mai multe echipaje, care vor salva, nu-i asa?, mai multe vieti. In plus, statul e cel mai prost administrator al banilor, iar privatizarea serviciilor nu poate fi decat de bun augur.
Din pacate, rationamentul de mai sus e complet fals. Sistemul propus de comisia lui Basescu nu are nicio legatura cu ideea de piata libera si concurentiala. Ar fi fost asa daca operatorii privati ar fi avut contact direct cu beneficiarii, care ar fi putut aprecia obiectiv calitatea si costul serviciilor, putand sa opteze, in cunostinta de cauza, pentru un operator sau altul.
Dar nu, in varianta supusa dezbaterii publice statul stabileste si preturile si isi pastreaza monopolul asupra dispeceratului unic. E la mintea cocosului ca un agent economic, orientat spre profit, va avea intotdeauna tendinta sa minimizeze costurile, cata vreme nu poate creste tarifele. Or, asta se obtine cel mai usor facand rabat la calitatea actului medical, o chestiune oricum destul de subiectiva si dificil de cuantificat.
In cazul fericit in care banii decontati vor fi suficient de atractivi pentru privati si vor permite realizarea de profit in paralel cu prestatii medicale decente, ceea ce va atrage operatorii privati catre aceasta zona, se va da startul unei lupte pe viata si pe moarte intre acestia, pentru o felie cat mai mare din tort.
Cum alocarea comenzilor nu se va face pe zone, pe intervale orare, sau dupa orice alt criteriu obiectiv, ci pe baza aprecierii, subiective!, a operatorului de la dispecerat, prezumtia de coruptie va functiona din primul minut in care sistemul va fi pus in functiune.
De cealalta parte, doctorul Arafat apara sistemul actual, pe principiul sa nu stricam ceva ce functioneaza bine si sa-l inlocuim cu ceva ce nu stim cum va functiona sau stim ca va functiona mai prost. Principiul este corect, cel putin in acest context.
Pentru ca sistemului etatist, in care resursele sunt alocate de la buget, nu intotdeauna pe baza unor calcule de oportunitate, ci mai mult dupa nevoi, nu i se opune un sistem concurential, descentralizat si privatizat integral, ci o strutocamila care nu ar face altceva decat sa transforme un monopol de stat intr-un oligopol privat, desigur in detrimentul beneficiarilor de servicii.
Putem discuta despre costurile pe care contribuabilii trebuie sa le suporte in raport cu beneficiile unui sistem medical de urgenta asa cum este SMURD-ul, putem sa-i gasim hibele, dar in niciun caz nu le putem trata pompieristic, chiar daca pompierii sunt o componenta activa a sistemului.
La fel ca in celebra fabula a lui La Fontaine, “vulpoiul” Basescu il provoaca pe “corbul” Arafat sa deschida gura si sa dea drumul cascavalului de la SMURD. Spre deosebire de fabula insa, cascavalul nu e nici furat, si nici nu ajunge la vulpoi, odata scapat de corb, ci in colbul de pe drum.
