Există pe lumea asta oameni cu vocaţie şi oameni cu dedicaţie. Primii ajung în centrul atenţiei publicului prin ceea ce ştiu să facă, graţie vocaţiei cu care au fost înzestraţi şi, uneori, cu multă muncă. Cei din a doua categorie sunt cei care îşi doresc cu ardoare să devină buricul Pământului, aşa că îşi dedică viaţa acestui scop, chiar dacă background-ul şi aptitudinile nu-i ajută. Ne vom ocupa în cele ce urmează de aceştia din urmă, care nu vor fi niciodată cei dintâi.
Odată ţelul stabilit, mai trebuie identificate mijloacele prin care acesta să fie atins. Cel mai la îndemână este parazitarea unui personaj marcant , cu notorietate şi cotă ridicată de încredere din partea publicului. Există nenumărate variante ca parazitul să se facă util , prin mijloace mai mult sau mai puţin ortodoxe.
Important este să ajungă în anturajul „gazdei”, poziţie din care lesne îşi poate procura un post, o sinecură. Spre exemplu, consilier de consilier prezidenţial. Nu contează că n-are altceva de făcut decât să dea bună ziua la grădinari şi sepepişti, toată şmecheria este să poată trimite e-mail-uri de la o adresă cu presidency.ro. Din acest moment, porţile afirmării sunt deschise.
Aşa a ajuns un anume personaj, nu-i dăm numele ca să nu contribuim la strategia de imagine pe care şi-a construit-o, consilier pe partea economică a premierului Boc. Aşa ţară, aşa premier, aşa consilier. Problema e însă alta. Odată ce a dispărut din schemă primul protector, cel adevărat, care s-ar fi luat în gură cu oricine pentru a repera onoarea şi reputaţia profesională a pupilei, consiliera noastră trebuie să-şi justifice cumva salariul şi adresa de e-mail cu gov.ro după coada de maimuţă.
Prin urmare începe să presteze. Mai mult pe blogul propriu decât în folosul celui pe care îl consiliază, dar asta contează prea puţin. Ar fi putut să scrie mult şi bine, că tot n-ar fi băgat-o nimeni în seamă. Aşa că a apelat la o şmecherie comunicaţională de tip tabloid: a organizat un concurs, marele premiu pus în joc fiind o cină romantică, în biroul de la guvern, cu însăşi consiliera premierului. Trecând peste faptul că plata unei luni de întreţinere, a benzinei pe un trimestru sau a ţigărilor pe două săptămâni ar fi fost mult mai tentantă, frapează mobilul acestei „competiţii”.
Concurenţii trebuie să ofere idei valabile care să scoată ţara din criză. Carevasăzică, degeaba avem miniştri, degeaba aceştia au consilieri, soluţia salvatoare este aşteptată de la un particular care n-are altă treabă decât să citească bloguri anoste.
Presupunând că ar exista vreun amator să participe la acest concurs, o minimă documentare ar trebui să înceapă cu lectura blogului amintit, ceea ce dăunează grav liniştii personale a oricărui contribuabil. Dacă nu citeşti, poţi crede liniştit că Guvernul lucrează, iar premierul, deşi nu se pricepe la economie, e înconjurat de oameni capabili. Dar dacă citeşti, te cruceşti. Dacă pe 13 mai anul curent domnişoara consilier scria, plină de obidă, că „predicţiile catastrofice ale unor analişti şi politicieni se împiedică acum de ultimele date ale economiei care arată, pe ansamblu, o tendinţă economică sensibil încurajatoare”, la distanţă de numai o lună, pe 18 iunie, întoarce brusc foaia: „Economia românească este acum în agonie”.
Singura soluţie pentru a-l scăpa pe Emil Boc de privatizarea Guvernului, sugerată de propria sa consilieră, ar fi ca la concurs să se înscrie Theodor Stolojan, care ar fi declarat câştigător instantaneu şi care să-şi convingă discipola că mai bine merg împreună să salveze economia Europei, la Bruxelles. Să ne lase pe noi cu Pogea, că ne descurcăm.
