Săracul Boc, a vrut să facă dreptate si-a făcut… poc. După modelul brevetat cu succes de Sorin Oprescu, noul premier a vrut să înceapă în forţă, cu o bagatelă justiţiară care să-i crească rapid punctajul la capitolul imagine, ca să aibă ulterior de unde să deconteze măsurile impopulare. Asa că s-a apucat primarele nostru de treabă, dar, în loc să demoleze ceva contracte ale regilor asfaltului (că terasele din Herăstrău nu fac obiectul activităţii Guvernului), s-a apucat să devalizeze conturile unor bugetari de lux, cum ar fi generali din poliţie si armată, judecători, Florea Geică etc.
Grea misie, mai ales că nu putea să-i atace frontal pe cei vizaţi, asa că a dat-o cotită, la modul general, pentru toţi bugetarii, fără excepţie. Consecinţa? Alde Florea Geică, chiar dacă pierd pensiile nesimţite, rămân cu salariile nesimţite.
Adică furtună într-un pahar cu apă. Adevărata furtună s-a stârnit însă atunci când au iesit la iveală victimele colaterale: actorii, profesorii, medicii. Iar această trăsnaie a micului Boc s-a transformat într-un mega-scandal naţional, în care toată lumea pune Guvernul la zid, cu o singură excepţie: presedintele Băsescu. De parcă n-ar fi an electoral pentru domnia sa… Dar să nu-i plângem de milă!
Să revenim la micul Boc. Asadar, în loc să avem dezbateri publice pe seama bugetului, o ţară întreagă discută despre ordonanţa lui peste. Iar premierul se ascunde nu numai în spatele unei majorităţi parlamentare beton, ci si după cizmele sic pe care Mircea Geoană tocmai se pregătea să le cumpere din America. Că doar fără consensul Consiliului de Coordonare Academică si Plenipotenţiară al Coaliţiei nu se poate lua nicio decizie.
Mai mult, la Palatul Victoria au fost trase jaluzelele si au fost ferecate porţile. Înţelegem că amenajarea ministerului doamnei Udrea trebuie să se întâmple departe de ochii curiosilor, dar acest lucru nu justifică în niciun caz secretomania care s-a instalat la Guvern. Nu există purtător de cuvânt (si sunt semne că nici nu va fi prea curând), presa nu mai primeste comunicate din sedinţa de guvern, ci doar transcrieri ale declaraţiilor făcute de ministri la briefingul de după, care oricum erau transmise în direct de televiziunile de stiri, de informaţii pe site ce să mai vorbim…
S-ar putea spune, la prima vedere, că Emil Boc este un sinucigas pus în fruntea unui guvern de amatori, care habar n-au ce să facă. Adevărul este însă altul. În spatele usilor ferecate continuă, de săptămâni bune, marea împărţeală algoritmică a posturilor din administraţie. Toţi ministrii sunt mult mai preocupaţi de noua organigramă si de popularea acesteia cu clienţi politici decât de buget sau, si mai grav, de opinia publică. Nu ratează însă participările la talkshow-uri unde vorbesc mult, cu aplomb, dar nu comunică absolut nimic.
Niciun guvern postdecembrist nu si-a început mandatul atât de prost. Vestea si mai tristă este că nu se întrevăd semne că lucrurile se vor schimba. Cică ne luptăm cu criza. Sansa noastră ar fi să treacă înainte să se apuce Boc de treabă. Slabe speranţe, din păcate.
