Ca si cum n-ar fi fost de ajuns canicula ce ravaseste de zile bune plaiurile mioritice, rabdarea romanilor este pusa la grea incercare si de furtuna politica starnita aproape din senin, si pentru care meteodiscutologii de la TV au emis avertizari de cod portocaliu alternat cu cod rosu, functie de simpatii, nuante si abordari.
“Lovitura de stat” striga din toti bojocii camasile albe si negre in cerul gurii. “Ba pe-a mamei dumneavoastra”, sau “ciocu’ mic, acum e randul nostru” se aude dinspre tabara noilor conducatori. Romanul, impartial asa cum ii sade bine, se intreaba mai mult sau mai putin retoric: a fost sau n-a fost, dom’le, lovitura de stat?
In fond si la urma urmei, ce s-a intamplat, de fapt? L-au schimbat pe Avocatul Poporului. De ce? Ne raspunde deputatul liberal Relu Fenechiu: “Marea problema in Romania e ca Basescu s-a inconjurat de un vid institutional care-i permite sa faca orice. Orice face Guvernul este declarat neconstitutional de Avocatul Poporului sau CCR. Singura solutie pentru intrarea in normalitate este ca aceste institutii sa fie reorganizate”. Si s-a reorganizat. In locul “pedelistului” Gheorghe Iancu a ramas de serviciu pe unitate pesedistul (cu acete in regula) Valer Dorneanu.
O alta urgenta a USL: schimbarea presedintelui televiziunii publice. Ce problema sau interes ar putea suscita o institutie falimentara si cu audientele in cadere libera? Spunea cu ceva vreme in urma copresedintele USL Crin Antonescu: “Am o sincera apreciere pentru profesionistii care lucreaza azi in Televiziunea Romana, am insa o problema, nu putem tolera ca pe bani publici aceasta institutie sa fie transformata intr-una de clientela, intr-una de propaganda a presedintelui si a partidului aflat la putere”. Pentru a combate aceste practici daunatoare, respectiv subordonarea fata de Basescu si PDL, noua majoritate parlamentara l-a instalat in fruntea SRTV pe liberalul Claudiu Saftoiu.
Mai departe, a urmat debarcarea celor doi presedinti ai Camerelor Parlamentului, “cu incalcare grava a regulamentelor si a Constitutiei”, sustin reprezentantii PDL, care uita ca dupa alegerile din 2004 au avut aceleasi preocupari. Scripta manent insa, asa ca reproducem o declaratie a lui Traian Basescu de la vremea respectiva:
“Posibilitatea schimbarii presedintilor celor doua Camere a fost statuata in regulamentul celor doua Camere. Sigur ca da, din punct de vedere al logicii politice este normal ca majoritatea sa aiba presedintia celor doua Camere. Sigur, Constitutia spune mandat de patru ani pentru presedintii celor doua Camere, la fel cum spune ca si mandatul presedintelui Romaniei este de cinci ani. Dar, asa cum pentru presedintele Romaniei exista procedura de intrerupere a mandatului, si pentru presedintii celor doua Camere trebuie sa existe procedura de revocare”.
Nu mai facem referiri si la procedura de suspendare a presedintelui, pentru ca este irelevant. Important din toata aceasta galceava este principiul dupa care se ghideaza clasa politica romaneasca. Avem un sistem gaunos, defect, incepand de la Constitutie si terminand cu legile de organizare si regulamentele de functionare ale institutiilor, care insa are o mare calitate: poate fi exploatat in mod partinic, in folosul celor care detin, mai mult sau mai putin legitim, puterea.
Niciun politician nu a propus, odata venit la putere, schimbarea sistemului: depolitizarea televiziunii publice, a Avocatului Poporului, a Curtii Constitutionale, a CNA-ului (chiar, cum de le-o fi scapat tocmai asta?!). Ca sa nu mai vorbim de amendarea Constitutiei in ideea inlaturarii ambiguitatilor, care este in mod cert o misiune imposibila. S-au multumit cu totii sa-si instaleze oamenii lor si sa profite la maximum, caci, nu-i asa, timpul e scurt si nu se stie niciodata cand trece motiunea de cenzura.
Problema nu este asadar daca au sau nu dreptate cei care spun ca avem de-a face cu o lovitura de stat. Si asta pentru simplul motiv ca nu au legitimitate sa spuna asta. Sunt, la randul lor, manjiti pana la coate, si ne referim desigur la politicieni. Ar putea spune asta, cu toata indreptatirea, Romania tacuta si neangajata politic. Cei care sunt nevoiti sa suporte zi de zi mizeriile unei clase politice in evidenta disolutie. Ei ar avea dreptul sa ceara tabula rasa si sa propuna o noua generatie de lideri. Asta ar fi cu adevarat o lovitura de stat. Una al naibii de legitima!
