De când Liga Profesionistă de Fotbal a devenit cu 100 de milioane de euro mai bogată, prin cedarea drepturilor de difuzare a meciurilor de fotbal către consorţiul Antena 1 – RCS&RDS, s-a iscat o adevărată furtună mediatică întreţinută în special de chibiţii celor două trusturi rivale, protagonistii de drept fiind ocupaţi cu administrarea loviturilor în plex sau chiar sub centură.
În ultimele zile, dezbaterea publică a devenit patetică, gravitând în jurul unei axiome strâmbe si populiste: dreptul băutorului român de bere de a vedea meciurile gratis. E scoasă la înaintare o teză pentru care si Emil Boc, regele neîncoronat al populismului demagogic, ar putea fi invidios: capitalistii verosi îi smulg românului de la gură si ultima bucurie neafectată de inflaţie, fotbalul.
Stirile despre fotbal au căpătat în ultima vreme două noi dimensiuni, respectiv tabloidizarea si financiarizarea. Nu mai interesează pe nimeni raportul suturilor la poartă, tactica stabilită de antrenor sau frumuseţea fazelor. Contează cine cu cine mai iese în cine stie ce club, ce-a mai declarat cârnăţarul X devenit peste noapte patron de fotbalisti si care mai este bursa salariilor sau a sumelor de transfer.
Cu toate acestea, când vine vorba de buzunarul propriu, microbistul român nu mai vrea să vadă fotbalul ca o afacere, ceea ce este, până la urmă, iar media care se încăpăţânează să nu devieze nici măcar cu un milimetru de la opiniile publicului se miscă precum o trestie în calea vântului (cu v mic!).
Dacă ar exista un strop de obiectivitate pe piaţă, publicul, dar si „vocile“ sale ar observa că adevărata problemă nu este faptul că doar 35% din români vor putea viziona meciurile din Liga I, aceasta fiind doar o consecinţă. Cauza trebuie căutată în interiorul LPF, această famiglie ce reuneste toţi miliardarii analfabeţi ai României care, după ce au făcut bani cu japca, îsi doresc cu obstinaţie, ca orice prost care se respectă, si fudulie maximă. Combinatorul-sef al acestor ipochimene, pe numele lui Mitică Dragomir, alintat Corleone, este cel care face regulile jocului. Si nu le face după cum dictează piaţa, ci după cum îi dictează contul personal sau cel mult interesele confraţilor.
Antena 1 si RCS au de recuperat o investiţie de peste 100 de milioane, în trei ani. Culmea, chiar si cei mai înversunaţi detractori îi recunosc acest drept. Dar cum să reusesti asta când Corleone le pune beţe în roate la fiecare pas? Conform „gândirii economice“ a sefului LPF, câstigătorii licitaţiei ar trebui să participe cu cheltuiala, iar beneficiile să le culeagă cei care au pierdut. Si, pe lângă ei, o întreagă pleiadă de profitori. Care au reusit să pervertească nu numai fotbalul, ci si întreaga industrie adiacentă. Pentru că în afaceri nu există dragoste, ci numai respect. Iar când acesta lipseste, cel care pierde e consumatorul.
