Stirea a facut deja inconjurul planetei: Lance Armstrong pierde cele 7 titluri de castigator al Turului Frantei si este exclus definitiv din viata sportiva de catre Agentia Americana de Lupta Antidrog (USADA). Sau cum titra Mediafax, e radiat pe viata din ciclismul profesionist. Soc si groaza!
In realitate, lucrurile sunt putin mai nuantate. Stirea este, de fapt, ca Armstrong a ales sa nu accepte arbitrajul USADA, renuntand practic sa se apere impotriva acuzatiilor care INCA NU AU FOST DOVEDITE, dupa ce un tribunal federal din SUA i-a respins actiunea prin care ciclistul constesta jurisdictia USADA. Declaratia integrala a lui Armstrong o puteti citi AICI.
Pentru deplina edificare asupra cazului, puteti citi 2 articole, unui din Gazeta Sporturilor si unul din USA Today. Ambele sunt echilibrate si contin toate informatiile esentiale.
Lance Armstrong PIERDE cele 7 Tururi ale Frantei!
USADA says it will ban Lance Armstrong, strip 7 Tour titles
Cazul nu e deloc unul simplu si, asa cum era de asteptat, a polarizat opinia publica. Sunt argumente pertinente si de o parte, si de cealalta. La mijloc nu sunt numai viata si cariera unui sportiv de exceptie, ci si soclul unei statui pe care este asezat idolul a milioane de oameni.
Prima intrebare care se desprinde este de ce a ales Armstrong sa moara “cu dreptatea in mana”, in conditiile in care nu exista nicio proba fizica impotriva sa si nici macar un singur test antidoping (proba A sau B) la care sa fi fost depistat pozitiv. Toata argumentatia USADA se bazeaza pe marturii depuse de alti ciclisti, unii dintre ei depistati pozitiv la testele antidoping si pedepsiti mult mai bland decat ar fi fost cazul urmare a intelegerilor facute cu acuzatorii lui Armstrong. Aceasta renuntare la lupta poate fi interpretata si ca o recunoastere implicta a acuzatiilor, dar si ca o capitulare in fata unui sistem de justitie inechitabil.
Iar a doua intrebare este una mai degraba retorica: cum poate un organism (USADA) sa-i retraga unui sportiv titlurile, in conditiile in care nu are nicio contributie la acordarea lor. Sau mai bine zis, in ce masura sanctiunile dictate de USADA sunt opzabile organizatorilor Turului Frantei si Federatiei Internationale de Ciclism? De altfel, acesta a fost si pilonul central al apararii lui Armstrong, ca decizia in ce-l priveste nu are cum sa apartina USADA, ci FIC.
S-ar putea sa fiu subiectiv, dar mie imi pare ca lancea justitiei e cam ruginita acasa la mama democratiei. Dar asta e o alta discutie, mult mai ampla, care insa e posibil sa fie (re)lansata de acest caz.
