„Parfumul” este un film pentru cunoscatori. Adica pentru cei care au citit genialul roman al lui Suskind. Ceilalti, profanii, s-ar putea sa plece usor nedumeriti din sala de cinema, cel mult cu sentimentul ca au vazut un film interesant.
Provocarea este imensa pentru publicul avizat, iar prejudecata cvasiunanima este aceea ca filmul nu are cum sa se ridice nici pe departe la nivelul cartii. La fel de mare a fost provocarea si pentru regizori. De-a lungul timpului, nume grele si-au manifestat disponibilitatea de a se iinhama la un astfel de proiect: Ridley Scott, Tim Burton, Martin Scorsese, Milos Forman.
Ca niciunul nu s-a apucat de treaba poate fi si din cauza temerii de esec, cert este ca obstacolul cel mai important a fost refuzul repetat al lui Suskind de a ceda drepturile de ecranizare. Pana la urma, norocul i-a suras lui Tom Tykwer, un regizor german practic necunoscut, dar care a dat marea lovitura.
M-am gandit de multe ori iin timp ce citeam sau reciteam romanul, cum ar putea fi transpus iin imagini, atata vreme cat prima senzatie a cititorului este aceea de a iinchide ochii dupa fiecare fraza, pentru a simti mai bine mirosul. Ceea ce, trebuie sa recunoasteti, e un impediment major iintr-o exprimare eminamente vizuala.
Din putinele variante posibile, Tykwer a ales-o pe singura castigatoare.
Element introdus de obicei de regizorii lipsiti de inspiratie, naratorul devine obligatoriu iin „Parfumul”. Asa ca mai bine de doua treimi filmul este o poveste ilustrata fidel, extrem de fidel, cu imagini care nu lasa loc dezamagirii.
Piata de peste iin care s-a nascut Grenouille este exact asa cum ne-am imaginat-o, podul peste Sena unde salasluia parfumierul Baldini sau capturarea parfumului fecioarelor ucise – aidoma, iin general scenografia respecta la milimetru viziunile transmise de Suskind.
Talentul lui Tykwer devine iinsa evident iin cele cateva secvente care exced transcrierea riguroasa a scenelor din carte. Iar apogeul iil reprezinta momentul iin care Grenouille scapa de executie cu ajutorul parfumului miraculos, colectat de la cele 13 fecioare ucise. Cele cateva sute de figuranti, fara nicio exceptie, exprima mai puternic decat iin orice iinchipuire trairile succesive, de la ura la adoratie fata de micul monstru.
Filmul este dozat, la fel ca reteta clasica a unui parfum de succes, cele patru note de baza fiind: scenariul, scenografia, regia si detaliile. Iar elementul suprem este actorul din rolul principal, Ben Whishaw, a carui interpretare magistrala este dublata de o privire nepamanteana, capabila ea singura sa transmita, prin ecran, mirosul unui film perfect.
Parfumul
Germania-Franta-Spania, 2006
Titlul original: Perfume – The Story of a Murderer
Regia: Tom Tykwer
Scenariul: Adaptare dupa romanul „Parfumul” de Patrick Suskind
Distributia: Ben Whishaw, Dustin Hoffman, Rachel Hurd-Wood, Alan Rickman
Drama, 147 minute
Rating IMDB: 7,4/10
Rating SFin: 9/10
